Iunie 1660. În Bucureştiul ocupat de turci şi tătari izbucneşte ciuma.
Este prima epidemie de acest fel din istoria oraşului de pe Dâmboviţa. Un al doilea
episod avea să fie consemnat 15 ani mai târziu, apoi altele şi altele până în
1829, când a fost ultima epidemie de „moarte neagră“ pe meleagurile bucureştene.
Ciuma (sau pesta, cum i se mai zice după latinescul pestis) era cunoscută însă în lume de mult
mai multă vreme. Se pare că a făcut prăpăd încă în Egiptul faraonilor, apoi în
Roma antică. Dar, „oficial“, manifestările acestei cumplite boli – care, în
Evul Mediu, a făcut ravagii teribile de la un capăt la altul al continentului nostru
– sunt înregistrate începând din 1347. Acum, maladia ce are ca agent patogen
bacteria Yersinia pestis (denumită astfel după cercetătorul Alexandre
Yersin, de la Institutul Pasteur din Paris, care a descoperit-o în 1894) este eradicată
din Europa – de foarte mulţi ani nu s-a mai înregistrat nici un caz în această
parte a lumii. Dar în alte zone ale Terrei, pesta s-a manifestat până târziu, cum
a fost în SUA, unde ultima mare epidemie a avut loc în 1924, iar un caz izolat
a fost înregistrat chiar în 1984. Pe diverse alte meridiane însă, cum ar fi
Madagascar, Mozambic, Tanzania, Congo, Algeria şi alte ţări ale Africii, precum
şi în unele state asiatice, cu precădere în India, boala aceasta mai face şi astăzi
victime. De pildă, în Congo a avut loc o asemenea epidemie acum trei ani... Cum
spuneam, în Europa nu mai bântuie ciuma – ceea ce nu înseamnă însă că nu avem
parte de alte epidemii grave, cum ar fi SIDA, infecţiile cu hepatitele B şi C,
iar mai recent gripa A/H1N1 (zisă şi porcină). Cu toate acestea, specialiştii
europeni în arheologie medicală (iată, există şi un asemenea domeniu de
cercetare!) şi-au îndreptat obiectivul spre maladia generată de Yersinia
pestis. De ce tocmai asupra acestei boli? Pentru că acum au la îndemână un instrument
de cercetare foarte eficient, comod şi puţin costisitor: RDT (Rapid
Diagnostic Test), realizat, în special, pentru regiunile din Madagascar,
unde această străveche boală este şi acum endemică, dar unde nu există
laboratoare de investigare dotate cu microscoape. Reactivul RDT (care costă
doar 3 euro doza) reacţionează rapid la prezenţa antigenului specific pentru Y.
pestis şi în 10–15 minute se poate afla dacă persoana respectivă este sau nu
bolnavă de ciumă. Preluată de pe Marea Insulă, tehnica aceasta este folosită
acum de cercetătorii francezi care se ocupă de arheologie medicală pentru a
elucida o serie de aspecte privitoare la răspândirea şi manifestările pestei în
Hexagon. Şi acest lucru este posibil, deoarece antigenul F1 e o proteină ce
rezistă bine trecerii timpului, chiar mai bine decât ADN-ul bacteriei ce
provoacă boala, la care s-a apelat până acum în studiile arheologice privind
ciuma. Cum se lucrează? De la un schelet deshumat se recuperează un os spongios
sau cel al pulpei dentare, se face din acesta o pastă, care e aplicată pe
bandeleta cu RDT şi în câteva minute se poate vedea cu ochiul liber dacă pesta
e cea care a pus capăt vieţii respectivului om ce a trăit cu câteva secole în
urmă. Au fost astfel verificate numeroase morminte din Marsilia şi din alte locuri
puternic lovite de ciumă în secolele XVI–XVIII, de unde s-au obţinut date
interesante... Se pune totuşi întrebarea: la ce bun acest efort de verificare a
unor fapte din trecut? Răspunsul specialiştilor: se ştiu multe despre
izbucnirile epidemice ale ciumei, dar nu prea există date privind modul ei de
difuzare. Or, aceste cercetări – arată cotidianul francez „Le Figaro“ –
pot contribui la înţelegerea mecanismelor epidemice. Ceea ce, dacă ne gândim la
câte boli bântuie pe planeta noastră, e bine, e util de ştiut.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
