Misiunea
mea este să-mi omor timpul, iar a lui este să mă omoare pe mine.
Ne
înțelegem bine, ca între asasini! (Emil Cioran)
Ce
este timpul?
Încercarea
de a defini timpul este o sarcină deosebit de dificilă chiar și pentru cei care
îi dedică o atenție deosebită prin prisma profesiei sau a preocupărilor
colaterale. Conform DEX 2009, timpul este definit ca „mediu omogen și
nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a
fenomenelor; durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde
desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de
momente; interval, răstimp, răgaz”.
Hector
Berlioz, compozitor, scriitor și critic francez, afirma că timpul este cel mai
bun profesor dar, din păcate, el își omoară toți elevii. Cam în același
registru, Octavian Paler spunea despre timp că „e o fiară care are nesfârșita
răbdare de a înghiți totul”. Unul dintre cei mai prolifici inventatori, Thomas
Alva Edison, constata: „Timpul este singurul capital real al omului și cel pe care-și
poate permite cel mai puțin să-l irosească sau să-l piardă”. Într-adevăr, cu un
palmares de aproape 2.000 de brevete, acesta a valorificat la maximum propriul
timp, devenind părintele becului cu filament, al telefoniei, sistemului de
transmisie multiplă a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului
(fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul, printre multe altele (1).
Când
„s-a născut” timpul? Există oare timpul? Este el unidirecțional? Ce este de
fapt timpul? Sunt câteva din întrebările mistuitoare puse de-a lungul istoriei,
care au primit tot atâtea răspunsuri, însă nemulțumitoare.
Albert
Einstein a răsturnat toate teoriile existente când, la începutul secolului XX,
a demonstrat că timpul este relativ și că depinde de mișcare și de gravitație.
El afirma că: „Timpul nu este deloc ceea ce pare. El nu curge într-o singură
direcție, iar viitorul există simultan cu trecutul”.
Această
constatare este reiterată și de savantul Stephen Hawking în cartea „Scurtă
istorie a timpului”, în care afirmă că „legile științei nu fac diferență între
trecut și viitor” (2). Percepția asupra timpului se deformează sub influența
emoțiilor. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic: „O oră
petrecută în compania unei fete drăguțe trece mult mai repede decât o oră
petrecută pe scaunul unui dentist“ (3). Sau, citându-l pe profesorul Dumitru
Constantin Dulcan, neurolog și psihiatru, autorul cărții „Inteligența
materiei”: „O oră la vârsta de zece ani echivalează cu cinci ore trăite la 60
de ani (...), astfel, părinții, profesorii și copiii trăiesc în lumi temporal
diferite, au opinii și preferințe diferite și adesea nu se înțeleg”. Există un
timp biologic, care nu este același cu cel postulat de fizica modernă și se
referă la viteza de desfășurare a reacțiilor biochimice din celulele corpului
uman, un timp fiziologic, dar și unul psihologic (4).
Și
ca să încheiem scurta incursiune în definirea timpului într-o lumină optimistă,
înălțătoare, vom rememora afirmația teologului Dumitru Stăniloae: „Timpul este
distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul tău”. Toată natura (oameni,
animale, plante) se subordonează unui ritm circadian, în armonie cu rotația
Terrei, exemplar integrată în Univers. Ritmul circadian sau nictemeral se
referă la corelațiile proceselor fizice, chimice și comportamentale cu ciclul
somn-veghe derulat pe parcursul a 24 de ore (latinescul „circa” se traduce prin
aproximativ, iar „diem” prin zi).
Cronobiologia
este știința care examinează fenomenele periodice (ciclice) în organismele vii
și adaptarea acestora la ritmurile universului (chronos, însemnând timp și
biologie – știința vieții). Mecanismele moleculare implicate în fenomenele
cronobiologice sunt intens studiate astăzi. Marea majoritate a celulelor
organismului se reînnoiesc de câteva ori de-a lungul vieții, ratele variind în
funcție de diferitele țesuturi ale corpului uman. Spre exemplu, trombocitele se
regenerează cam în zece zile, părul se alungește cu aproximativ 1 cm pe lună,
iar unghiile cresc cu 0,3 cm lunar, adică aproximativ aceeași viteză ca și
deplasarea plăcilor tectonice, care duce la mărirea distanței dintre Europa și
America de Nord (5).
Smolensky
și Lamberg spun că ne putem optimiza viața, dacă reușim să cunoaștem modul de
funcționare al propriului organism, prin prisma acestei ciclicități. De
exemplu, spre ora 7,00 este valoarea cea mai mare a tensiunii arteriale, se
oprește secreția de melatonină, secreția de testosteron devine maximă la ora
9,00 și randamentul optim îl avem la ora 10,00. După-amiază, timpul de reacție
este cel mai rapid în jurul orei 15,30 și, spre ora 17, cea mai bună activitate
cardiovasculară (6).
Lumina
este factorul cel mai important în funcționarea ciclului, iar alternanța cu
întunericul este esențială în fiziologie. De exemplu, sugarii prematuri expuși
unui ciclu de lumină/întuneric în unitățile de terapie intensivă, câștigă în
greutate mai repede decât cei supuși luminii continue, aceasta stimulând
metabolismul (7).
Cercetări
actuale relevă importanța ciclului somn-veghe în menținerea stării de sănătate.
Perturbarea somnului apare frecvent la vârstnici, în accidentele vasculare
cerebrale, bolile neurodegenerative etc. În boala Alzheimer, de exemplu,
aceasta afectează atât pacienții, cât și însoțitorii lor, fiind un factor important
de risc pentru instituționalizare (8).
Ritmul
circadian este controlat genetic de așa-numitele clock genes. Baggs și
colaboratorii au dezvoltat o strategie nouă („Gene Dosage Network Analysis” –
GDNA) pentru a descrie caracteristicile și implicațiile acestor gene în
menținerea sănătății (9).
Cronemica
studiază modul de utilizare al timpului, percepția și semnificația lui. Putem
afirma că timpul este un factor de risc nemodificabil. Este o resursă
epuizabilă, depinde de fiecare cum este folosită.
Comte-Sponville
afirma că timpul este în primul rând o succesiune de trecut, prezent și viitor.
Or, trecutul nu există, fiindcă a dispărut, iar viitorul încă nu a venit. Deci
cel care contează în cariera noastră este timpul prezent, cel social, cu o
componentă impusă și alta pe care ne-o organizăm singuri în funcție de propria
măiestrie. Învățăm o sumedenie de lucruri, dar cele mai importante din viață
trebuie să le deprindem singuri: cum să ne dezvoltăm, să iubim, să gândim, să
trăim, să știm să ascultăm, să ne creștem copiii, să ne bucurăm de lucrurile
simple ale vieții sau să întrebuințăm eficient această resursă epuizabilă –
timpul. Fiecare percepe trecerea timpului într-un mod propriu, dar toți suntem
conștienți că scurgerea lui înseamnă îmbătrânirea corpului, dar nu și a
sufletului.
Poluarea
informațională și stresul tehnologic au devenit, paradoxal, dușmanii noștri,
hoții de timp. Deși avioanele se deplasează de șapte ori mai repede decât
autoturismele, iar acestea de până la 10 ori mai repede decât trăsurile, lipsa
timpului parcă ne sufocă, într-o lume din ce în ce mai grăbită.
Avem
tot mai multe sarcini pe care trebuie să le îndeplinim într-un timp tot mai
scurt. Pe o planetă sincronizată la o miime de secundă, totul se derulează sub
un numitor comun și anume ora exactă. De aceea, ceasul a devenit unul dintre
obiectele cu cea mai mare producție la nivel mondial (10).
Trăim
în epoca consumerismului, în care un hamburger se strică în șase luni și un
laptop în trei. Așa cum afirma futurologul Alvin Toffler în „Șocul viitorului”,
cea „de-a 800-a” perioadă de viață pe care o trăim în prezent reprezintă ,,o
ruptură cu întreaga experiență trecută a omenirii”, societățile dezvoltate
trecând de la agricultura milenară, în numai câteva decade, la economii bazate
pe servicii (11).
Prin
prisma evoluției putem vorbi de dimensiunea exponențială a timpului. Astfel,
dacă ar fi să comprimăm la un an perioada de la apariția Terrei până astăzi,
abia la 31 decembrie ora 23,45 ar fi apărut omul, iar Isus s-ar fi născut la 23,58.
Istoricul și filosoful francez Michel Serres, în vârstă de 85 de ani, afirmă:
„De acum, toată lumea are ceas și nimeni n-are timp. Faceți schimb între ele:
dați-vă ceasul și asumați-vă timpul” (10).
Decalogul
timpului
Au
apărut în ultimii ani o mulțime de cărți care se doresc a fi veritabile ghiduri
în managementul timpului. Iată câteva dintre reperele de exploatare a timpului
în favoarea noastră, a profesioniștilor din domeniul medical, pe care le-am
numit decalogul timpului:
Învingerea
barierelor psihologice (reflectarea în conștiință a
sentimentului de limitare a capacității noastre) și autoprogramarea pe șansă și
nu pe eșec, duce la economisirea timpului folosit pentru realizarea
profesională (4). Drumul spre noi înșine trece obligatoriu prin autocunoaștere.
În funcție de această imagine care se formează în timp, ca rezultat al
interacțiunilor cu mediul social și familial, putem fi timizi, complexați sau,
din contră, extrovertiți, cu un ego hipertrofiat. Contează enorm educația din
familie, comportamentul părinților și al dascălilor, dar și universul cultural
al fiecăruia, cărțile citite reprezentând prietenii cei mai sinceri și devotați
care contribuie la conturarea personalității și al caracterului fiecăruia, mai
ales în lipsa unor repere morale și profesionale din anturaj. Reflecțiile
regulate la propria persoană trebuie exersate periodic. Fiți conștienți de
faptul că în viață există un echilibru perfect și cu cât veți dori să câștigați
pe plan profesional, familial, spiritual sau material, cu atât veți pierde în
celelalte. Ele se pot armoniza doar până la un anumit prag. Depinde de fiecare
ceea ce își dorește cu adevărat și care sunt valorile reale pe care le
apreciază.
Organizarea
propriei agende. În măsura în care se poate, nu lăsați pe
alții să vă organizeze agenda. Dacă vi se anunță o vizită nedorită sau într-un
moment nepotrivit, refuzați-o sau amânați-o cu diplomație. Dacă vi se comunică
în timp scurt, de către șeful nemijlocit, că mai aveți de îndeplinit încă o
sarcină, spuneți-i că o puteți realiza numai neglijând parțial sarcinile
cotidiene, deoarece timpul disponibil pentru îndeplinirea lor este același,
neextensibil. Nu vă grăbiți să vă asumați sarcini mari fără a cântări bine
situația, pentru a nu fi puși în postura de a fi caracterizați drept neserioși
prin nerespectarea promisiunilor. Când vedeți de la distanță un elefant, pare
mic, dar la apropiere realizați adevărata dimensiune. La fel este și cu
proiectele care la prima vedere par ușoare, dar pe măsură ce le disecăm ne dăm
seama de complexitatea lor. Cea mai bună metodă pentru a le rezolva este aceea
de a le reorganiza în părți mai mici. O agendă clasică sau electronică pe care
să notăm sarcinile zilnice, săptămânale, lunare și anuale ne este de mare
folos, dându-ne o privire de ansamblu, dar și de detaliu asupra propriei
activități. Henry Laurence Gantt, celebrul inginer american, ne-a lăsat
moștenire graficul ce-i poartă numele, foarte util pentru proiecte sau sarcini
de complexitate medie.
Prioritizarea
activităților presupune urmărirea îndeplinirii termenelor celor mai
recente, puterea de a nu ne asuma toate solicitările momentului, programarea
acestora pe termen scurt, mediu și lung. De asemenea, începeți ziua cu
sarcinile cele mai importante, când și randamentul este maxim, lăsându-le
pentru după-amiază pe cele mai ușoare. Dacă sunteți foarte aglomerați dar și
foarte obosiți, aplicați aceeași regulă, rezolvând întâi problemele mai ușoare
și după odihnă pe cele complexe. Mai există un mic truc, anume acela de a
începe cu activitățile care vă plac, în momentele de oboseală, pentru a vă
mobiliza mai ușor și a nu pierde timpul.
Aplicați regula unei singure atingeri. Adică, la primul contact cu o sarcină
nouă, urmăriți să o rezolvați și să o eliminați definitiv de pe listă. Altfel,
timpul dedicat luării ei la cunoștință este unul pierdut, dacă este amânată
până la o dată ulterioară. Nu tergiversați sarcinile, încercați să le rezolvați
cât mai repede, pentru că altfel gândul la ele vă va consuma energia și nu veți
reuși să vă desfășurați activitatea cu bine decât atunci când mintea vă va fi
eliberată de grija lor. Oricând pot să apară alte probleme neprevăzute, care la
rândul lor vor consuma timp.
Înconjurați-vă
de colegi, prieteni mai pricepuți decât voi, de la care aveți în
permanență ce învăța, vorba poetului: ,,Decât cu nebunii să bei întruna vin,
mai bine cu înțelepții să cari întruna pietre”.
În
felul acesta vă veți dezvolta profesional într-un timp mai scurt, iar timpul
petrecut în compania lor va fi unul câștigat și nu irosit. Se aproximează că
fiecare dintre noi cunoaște în medie peste o mie de persoane, dintre care unele
interacționează frecvent cu noi, fie că vorbim de familie, colegi sau prieteni,
întrerupându-ne timpul personal, ceea ce nu poate fi evitat decât într-o mică
măsură, chiar dacă preferăm solitudinea.
Evitați
întreruperile din activitatea curentă, utilizând un program și respectându-l,
în măsura posibilităților. Se apreciază că o persoană este întreruptă la
serviciu la fiecare șapte minute, de un telefon sau o vizită ad-hoc.
Imaginați-vă că sunteți în cabinet la consult și în 30 de minute câte ați
petrecut acolo, medicului i-a sunat telefonul fix sau mobil de două-trei ori și
două asistente medicale și alt pacient au intrat să îl întrebe fiecare câte
ceva! Nu e de mirare că medicul a reluat anamneza de trei ori cu aceleași
întrebări adresate pacientului. Sau ce va gândi pacientul căruia i se
administrează o injecție, în timp ce asistenta vorbește la telefonul mobil, sau
e chemată imediat la o urgență, lăsând impresia pacientului că a grăbit manevra
de injectare?
Simplificarea
circuitelor supraîncărcate. Medicul își bea cafeaua de dimineață, în
timp ce verifică e-mailurile, răspunde la telefoane și încearcă să se
concentreze asupra acuzelor pacientului pe care tocmai „îl consultă”. Uitase de
ședința de spital planificată la prima oră, în iureșul activităților în care
era angrenat. Așadar, ne epuizăm resursele pentru sarcinile cotidiene, fără a
realiza nimic important, fiind contaminați de deficitul de atenție cauzat de
multitudinea sarcinilor. Hallowell afirmă că această stare nocivă îi transformă
pe oamenii talentați în exponenți grăbiți ai mediocrității (12). Viteza,
„această formă a extazului cu care tehnologia l-a binecuvântat pe omul modern”
cum afirma Milan Kundera, își are propriul preț. Multitasking-ul se
asociază cu deficitul de atenție, studii de imagistică funcțională la nivelul
creierului surprinzând activarea unor arii din lobul frontal implicate în
controlul atenției (13).
Administrați
bine propria energie, pentru un control optim al timpului. Sub
presiunea indicatorilor de management privind rulajul paturilor, numărul
externărilor, al mediei zilelor de spitalizare, al cheltuielilor per pacient,
al rentabilității activităților medicale impuse de actualul sistem de sănătate,
dar și al consumului psihic, tot mai mulți profesioniști din sistem devin
obosiți, surmenați, bolnavi, se alterează comunicarea și relațiile
intercolegiale și familiale. Termenul burnout a fost introdus de Herbert
Freudenberger în 1974, cu conotația de stres psihologic, extinzându-se astăzi
de la voluntarii organizațiilor umanitare la toate categoriile profesionale
care deservesc oamenii. Sindromul burnout se caracterizează prin
epuizare, lipsa motivației, a entuziasmului, sentimentul ineficienței la locul
de muncă (14). Studii privind fenomenul burnout printre medicii din SUA
au evidențiat amplificarea lui în 2014 față de 2011, mai mult de jumătate din
medici fiind afectați (15). În aceste condiții, stimularea energiei mentale, a
rezistenței emoționale și fizice poate reprezenta o soluție.
Cheia
pentru acestea o constituie o alimentație corectă, fără excese, hidratare,
mișcare și exerciții fizice chiar la locul de muncă, odihnă și tehnici de
relaxare, meditație, la care se adaugă efortul de evoluție spirituală, atât de
important în domeniul medical. Pauzele mici și repetate în aer liber adaugă un
beneficiu substanțial, iar aici spitalele sau policlinicile multipavilionare au
un avantaj net. Furia, iritarea, frica, nesiguranța, nerăbdarea, invidia,
răutatea și tot ceea ce se mai adaugă emoțiilor negative vor fi atenuate sau
chiar eliminate prin tehnici de relaxare, cum ar fi respirația abdominală
profundă. Emoțiile pozitive trebuie să predomine și să ne contamineze pe toți
la locul de muncă sau acasă.
Dispoziția
și comportamentul șefilor sunt esențiale pentru încărcătura energetică a
colaboratorilor. Frustrările, neîmplinirile, răutățile acestora, precum și
lipsa stimulării și aprecierii colegilor determină un mediu de lucru neprielnic.
Consider că una din cele mai importante reguli democratice este succesiunea
membrilor echipei în posturile de conducere la fiecare doi ani. În acest fel,
fiecare va fi la un moment dat ori șef, ori membru al echipei și își va modula
comportamentul ca atare. Pentru un randament maxim avem nevoie să trimitem sau
să primim aprecieri, zâmbete, cuvinte frumoase, stimulative, să ne organizăm un
mediu de lucru atractiv, cu mobilier ergonomic, culori calde optimiste, muzică
de relaxare. Efectul Mozart este bine cunoscut, iar studii recente demonstrează
că audiția unor melodii îndrăgite înlătură stresul, stimulează sistemul
imunitar și îmbunătățește memoria spațială (16).
De
asemenea, repartizați-vă sarcinile în funcție de preferințe, în cadrul echipei,
consumul energetic în acest caz fiind minim pentru fiecare. Înconjurați-vă de
persoane optimiste, spirituale și evitați vampirii energetici. Psihologii au
descoperit beneficiile „regresiei în timp” prin joaca cu copiii sau animalele,
sau coloratul cărților, metode pe cât de moderne, pe atât de utile adulților
stresați.
Înțelegeți-vă
libertatea, pentru a beneficia la maximum de această
rezervă de timp. Filosoful Gabriel Liiceanu, în volumul „Ușa interzisă”, face o
confesiune: „(...) de fapt, nu aveam disciplina finitudinii. Eram plasat
într-un raport greșit cu timpul și, deopotrivă, cu felul de a-mi înțelege
libertatea”. Evitați „întârziații cronici”, care au de obicei tulburări
psihologice. Ei aparțin fie narcisiștilor, cei care se vor a fi doriți, fie
celor care tergiversează lucrurile. Aceștia din urmă au „complexul divei” și
consideră că așteptarea impusă celorlalți este o modalitate de a-și afirma
supremația. Există medici care își programează pacienții la fiecare 30 de
minute, dar petrec cu fiecare dublul timpului planificat, decalând astfel
programul. Tot ei au dificultăți importante în luarea hotărârilor, de la cele
minore privind alegerea meniului sau pantofilor până la cele foarte importante.
Putem privi întârzierile precum un sport al frustraților, în timp ce
punctualitatea este forma de politețe a regilor. O relație echilibrată cu
timpul denotă un echilibru psihic și respect față de ceilalți. Evitați
perfecționismul inutil, sursă de anxietate și depresie.
Îndepărtați
hoții de timp din preajma dumneavoastră. Cum afirma
Servan-Schreiber, timpul este neclintit, noi îl ocupăm, conferindu-i formă prin
acțiunile și mișcările noastre. Ce bine ne simțim când mergem la un medic care
ne primește zâmbind, cu respect, ca și când am fi singurul pacient programat.
Sau, când o asistentă medicală ne explică cu calm și compasiune ce manevră
urmează să ne facă, sau la ce tip de procedură ne va însoți, vom fi mult mai
relaxați și încrezători. Nu voi analiza toți hoții de timp pe care-i găsiți în
cărțile dedicate managementului timpului, ci doar poluarea informațională, pe
care personal o consider cea mai importantă. De pe platforma worldometers.info,
care arată în timp real diferiți parametri la nivel mondial, aflăm, de exemplu,
că la 27 mai 2016, în momentul accesării paginii web, erau publicate peste un
milion de cărți, erau vândute 4,3 milioane de telefoane mobile, trimise aproape
două miliarde de e-mail-uri și aproape patru miliarde de căutări pe Google.
Așadar, tehnologia informațională a explodat, dar timpul și capacitatea
cortexului cerebral de a asimila informațiile au rămas neschimbate.
Aparent,
progresul tehnologic ar fi trebuit să ne scutească timpul, dar realitatea arată
contrariul. În epoca în care se vorbește și se operează cu big data știm
tot mai puțin despre tot mai multe, lacunele devenind tot mai numeroase. Astfel
se explică apariția supraspecializărilor în toate domeniile, inclusiv medicale
și farmaceutice, cu dezavantajele ce rezultă din aceasta și anume pierderea
întregului. Ne vom axa astfel pe domeniile de interes, vom consulta reviste de
sinteze medicale, site-uri, ghiduri profesionale, workshopuri etc. Profesorul
Marin Voiculescu, eminent medic de boli infecțioase și pedagog (1913–1991),
afirma: „Hiperspecializarea a creat fisuri importante în responsabilitatea
medicală. Fiecare specialist răspunde de organul ce-l cunoaște și atât! Dar de
omul întreg, cine răspunde? O echipă? Un responsabil al echipei?”.
O variantă a acestui text a apărut în
volumul „Vademecum în cariera medicală”, coordonat de dr. Carmen-Adella Sîrbu,
apărut în 2016 la Editura Universitară București.
