Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Aurel Marin: destinul unui medic excepțional

Viața Medicală
Prof. dr. Dorin SARAFOLEANU marţi, 17 ianuarie 2017
    Există oameni excepționali în diferite domenii de activitate. Excepționalul are performanțe care ies din tipare, urmează o logică aparent stranie, o traiectorie unică, inedită. Excepționalii apar acolo unde conjunctura le este favorabilă, în general stimulativă pentru înnoire sau performanță, sau – în cazul lui Aurel Marin – acolo unde geniul, tenacitatea și credința în propriile forțe reușesc să se ridice deasupra tuturor obstacolelor. Despre aceștia din urmă se spune că sunt făuritorii propriului lor destin. Faber est suae quisque fortunae.
   Dacă, în prima parte a vieții lui, perioada de instruire și formare profesională, destinul l-a favorizat dându-i șansa să-și desăvârșească pregătirea medicală în compania celor mai luminate minți medicale ale vremii, într-o atmosferă științifică ce respecta valoarea și meritele, în plină maturitate profesională, destinul avea să îi devină potrivnic și să-l supună la foarte multe încercări. La vârsta la care începuse să-și pună în operă gândirea de cercetător, abilitatea și curajul chirurgical, viziunea holistică asupra otorinolaringologiei, a fost nevoit să le întrerupă brutal din cauza unei condamnări politice urmate de o detenție de câțiva ani. De aceeași soartă s-au „bucurat” în epocă (anii ʼ50–ʼ60 ai secolului trecut) foarte mulți colegi ai lui Aurel Marin.
    La sfârșitul detenției, majoritatea lor, marcați pe viață de frică și nesiguranță, s-au refugiat în munca de rutină a profesiei medicale, renunțând la idealuri sau performanță. Nu același lucru s-a întâmplat și cu Aurel Marin. El a depășit depresia, teama și sechelele detenției și, sub imperiul credinței sale științifice și al dorinței de a trata și vindeca, luptând cu suferința semenilor, gândește, creează, inovează și pune în practică o serie de mijloace și metode științifice, dintre care unele în premieră internațională.
   Ceea ce merită subliniat este faptul că inovarea și cercetarea, în viziunea lui Aurel Marin, nu se refereau doar la un singur organ al otorinolaringologiei, ci la interpretarea sistemică a patologiei ORL și, în continuare, viziunea suferinței era una holistică. După cum am amintit, toată această operă științifică a continuat și după detenția suferită, la Spitalul Cantacuzino, în compania colaboratorilor săi Eufrosina Crăciun, Valeria Nerescu și Ștefan Udrescu. Aria de preocupări a acestui restrâns grup a cuprins întreaga patologie ORL dominantă în epocă.
   S-a preocupat de chirurgia ozenei, aducând ameliorări tehnicilor Eyres și Lautenschläger, a făcut primele neck dissection cu viză profilactică pentru cancerul buzei, orofaringe sau esofag cervical.
   A înregistrat rezultate funcționale remarcabile în chirurgia stenozelor laringiene nedilatabile, în chirurgia sindromului Gerhardt aducând importante ameliorări și inovații tehnicilor în uz la vremea respectivă.
   În chirurgia cancerului de laringe, a făcut primele laringectomii parțiale frontolaterale, în aceeași perioadă în care și Leroux-Robert începuse să le practice în Franța. A înființat primul nucleu de școală de vindecare vocală, după modelul lui Milan Seaman, de la Praga.
   A fost primul român care a operat oto­scleroza, în 1954, după un stagiu provizoriu în clinica lui Solomon Danic. Se ocupă și de chirurgia nervului facial, efectuând prima anastomoză hipogloso-facială prin sutură cap la cap, dovedind că metoda anastomozei nervoase este superioară celei protetice.
  Face chirurgia neurinomului de acustic și este primul orelist român care execută secționarea nervului vestibular pe cale transmastoidiană la bolnavii cu sindrom Menière recurent și cu scăderi grave de auz.
   Face în același timp o serie de cercetări de histopatologie în cancerul hipolaringo-faringian, practică – la laboratorul de chirurgie experimentală – primele anastomoze reușite, funcționale, hipofaringo-traheale la animale.
   În practica curentă, imaginează împreună cu Mihai Lăzeanu și anatomopatologul E. Mestes puncția biopsie a sinusurilor maxilare și descrie fereastra meatală inferioară pentru vizualizarea interiorului sinusului maxilar. Metoda a fost precursoarea chirurgiei minim invazive endoscopice de astăzi.
   A fost primul care a imaginat tehnici endoscopice pentru extirparea unor formațiuni benigne din laringe.
   A practicat și chirurgia esofagului pentru cancer și stenozele postcaustice ale esofagului cervical. A imaginat o tehnică de cervicografie gazoasă pentru explorarea radiologică a mediastinului, un procedeu personal de mediofixație a corzilor vocale și de asemenea un procedeu original de miringoplastie.
  Dacă la activitatea deja amintită mai adăugăm și cele 75 de lucrări științifice prezentate la congrese internaționale (majoritatea și publicate în reviste de prestigiu), avem în mare dimensiunea viziunii și a activității acestui specialist de excepție.
   Am avut șansa să-l cunosc în ultimii săi ani de viață și în puținii mei ani de rezidențiat (secundariat) la spitalele Colțea și Cantacuzino. Impunea prin ținută, raționament medical ireproșabil și eleganța gestului chirurgical curajos și logic. La prima vedere, părea ușor introvertit, mereu preocupat de bolnavi și de cercetările sale. Cunoscându-l mai îndeaproape, remarcai o atenție extraordinară acordată atât bolnavilor, cât și colegilor, indiferent de locul lor în ierarhie. Avea darul și răbdarea de a explica lucrurile foarte clar și convingător. Am rămas cu impresia de neșters că locul unde se simțea cel mai bine, fericit și entuziast este patul bolnavului, sala de operație și laboratorul de cercetare.
   Și încă un lucru destul de rar pentru orgoliile medicale: toți otorinolaringologii din București și din țară îl respectau sincer și îl prețuiau pentru valoarea sa profesională.
   În plină glorie profesională, destinul îl mai supune unei încercări: comasarea clinicii Cantacuzino cu clinica de la Colțea. Moare la scurtă vreme după aceasta, la o vârstă la care ar mai fi avut multe lucruri de gândit și de făcut pentru otorinolaringologia românească.
  Medicina românească contemporană parcurge o perioadă nefastă din toate punctele de vedere și în toate structurile ei. Nu cred că interesul și vocația către medicină a tinerei generații s-a diminuat. Sunt convins de contrariu. Marasmul de astăzi este urmarea respingerii modelelor de anvergura științifică a lui Aurel Marin, a dezinteresului pentru ziua de mâine și pentru tinerii merituoși. Aceștia, dezamăgiți, fie se resemnează, fie optează pentru a profesa pe alte meleaguri, unde li se acordă cel puțin respectul pentru profesiunea medicală. Pe aceștia, prezentându-le modelul profesional Aurel Marin, încerc să-i conving că pot și trebuie să încerce să lupte pentru performanță și succes chiar în țara lor, în pofida dificultăților de tot felul.
  Nicolae Titulescu afirma că: „Destinul este scuza celor slabi și opera celor puternici”. Medicina noastră contemporană are nevoie de oameni puternici, curajoși, tenace și încrezători în puterea minții lor. Acelora care încă mai ezită în opțiunile lor, este bine să le amintim că medicina și știința nu au granițe, dar există totuși un patriotism științific.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.