Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Aventuri cu parafe

Viața Medicală
Dr. Mircea DRĂGAN joi, 5 noiembrie 2015
     Nu am cunoștință de vreun studiu despre istoria parafei medicilor din România, când s-a introdus și ce prevedea actul normativ la acea dată. Singura mare schimbare legiferată privitor la parafa de medic a fost prin anii ʼ90. Așa cum fiecare mașină are un număr de înmatriculare, și medicii au fost înmatriculați. Direcțiile județene de sănătate publică au obligația să aloce un cod unic de parafă fiecărui medic practicant, iar toate documentele medicale trebuie să conțină parafa și semnătura olografă ale acestuia.
     Îmi aduc aminte cu nostalgie de prima mea parafă. Mi-a confecționat-o un văr de la Brașov: un tampon cu mâner de lemn, care avea pe spate aplicat un cauciuc inscripționat cu numele meu și cu calitatea de medic generalist. O puneam pe rețete, înmuind-o în tușieră. Din liceu am aflat că unii colegi din clasă își făceau singuri scutiri medicale fabricând ștampile de medic. Se sculpta cu lama de ras pe o gumă de șters numele unui medic ipotetic. Apoi, așa-zisa parafă se înmuia în cerneală și se aplica pe o foaie de hârtie albă de dimensiunea rețetei primite de la dispensarul școlar. În mod cert, diriginții știau despre ce este vorba, pentru că formulările diagnostice erau infantile, dar închideau ochii. Ce le puteau ei face acelor copii prostuți și răutăcioși? Să îi denunțe la miliție sau, mai rău, la securitate, pentru fals intelectual?
     În perioada facultății, am auzit că parafele medicilor care lucrau în clinicile universitare erau furate, fiind aplicate mai ales pe concedii medicale, ulterior traficate. Am fost chiar avertizați de unii dascăli să avem grijă unde ne ținem ștampilele, că se fură. În acea perioadă, fenomenul constituia o resursă financiară importantă pentru pegra spitalelor. În stagiatură, la spitalul județean din orașul meu, am asistat la fapte asemănătoare. O mafie formată din brancardieri și asistenți medicali de la primiri urgențe sustrăgea parafele din buzunarele halatelor chirurgilor care intrau în sala de operație și elibera concedii medicale și scutiri contra cost. Făceau și ei un ban. Cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, falsurile s-au depistat. Cine au fost primii anchetați? Chirurgii. Sigur că până la urmă și adevărații vinovați și-au primit oarece pedeapsă, dar săracii medici, în fond nevinovați, au fost târâți în anchete. Să fii chemat la miliție, procuratură sau securitate nu era deloc ușor. Chiar nevinovat, ca om normal, cu sfiiciune și respect față de organele de anchetă, când intri pe porțile acestora ai un sentiment de îngrijorare și începi să gândești kafkian. De ce sunt acuzat? Ce îmi vor face?
     De ce nu există niciun act normativ care să prevadă cine comandă și cine plătește ștampila medicului, pe baza căror documente, unde se arhivează aceste documente, cum se distrug parafele uzate, cum se comandă altele noi și cine răspunde în unitățile sanitare de acest lucru? În perioada 2006–2010, am avut curiozitatea să număr, pentru fiecare pacient, câte ștampile am obligația să aplic pe documente. Numărul mediu a fost de nouă (!) ștampilări și semnături pentru un pacient. Luând în considerare că un medic din ambulatoriu are o medie zilnică de cam douăzeci de consultații, asta înseamnă că acea gumă suportă o traumă de comprimare de 180 de ori într-o zi. Într-o lună, de 3.600 de ori. Într-un an de muncă, în unsprezece luni calendaristice, ajungem la aproape 40.000. Cine a cercetat anduranța acelui cauciuc? Cât rezistă el? La câte aplicări? Cine a decis când acesta e tocit și trebuie schimbat? Nimeni! Medicul e singurul răspunzător. I se strică parafa? Se duce și comandă pe banii lui una nouă. În caz de falsificare, el e vinovatul. Dar oricine poate să producă și să utilizeze un fals.
     În spitalul în care lucrez, o persoană, un falsificator nu prea calificat, a produs ani de zile sute, poate mii de fișe medicale auto tip B false. A confecționat parafe false, a dat numere false de înregistrare, a imitat semnăturile medicilor. Până și chitanțele fiscale au fost falsificate. Prejudiciul adus spitalului este important, de câteva sute de mii de euro. Dar alta e problema medicilor implicați. Se pune întrebarea: de ce suntem noi mereu chemați la sediul Parchetului, ca să ne recunoaștem parafele și semnăturile, de ce ni ce se cere nouă să efectuăm verificări în propriile noastre dosare și să stabilim ce este fals și ce nu? După ce am dat două zile raport scris asupra unor fișe auto, caz cu caz, dacă îmi recunosc ca autentice ștampila și semnătura, anchetatorul mi-a spus cu ironie nedisimulată: ,,Domnu’ doctor, ați recunoscut ca fiind ale dumneavoastră peste o sută de falsuri!“. Astă vară, aflându-mă în compania unui confrate mult mai tânăr, elvețian în devenire, am fost salutat afabil de nomina odiosa – becherul, cu un milităros: „Să trăiți, domnu’ doctor!“. Am aflat recent că este în continuare liber și că a plecat deja din țară.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.