Newsflash
OPINII

Beneficiul secundar

de Dr. Vlad STROESCU - sept. 11 2020
Beneficiul secundar

Am întâlnit cu toţii oameni bolnavi care, faţă de propria lor suferinţă, manifestă o stranie ambivalenţă. Mai ales când e vorba de boli cronice.

Omul îţi spune că vrea să fie bine, vrea să scape, să se vindece, dar acţiunile sale par să dovedească contrariul.

392-mckinsey-21a0992-teddy

Vom primi descrieri amănunţite ale durerilor, simptomelor, trăirilor rele, chinurilor de tot felul, le vom vedea zugrăvite în detalii obsesive, dar când vine vorba de trecut la fapte, de modificat factorii de risc, de schimbat viaţa, acest gen de pacient pare să fie blocat, nu doar incapabil, ci nedispus de a face gesturile sănătoase corecte.

Într-atât încât, uneori, ne enervăm în sinea noastră, ni se pare că pacientul ne sabotează dinadins, cu rea intenţie, munca și pe el însuși.
Acest fenomen e un exemplu de „rezilienţă patologică”: omul s-a obișnuit cu durerea suficient încât să o tolereze zi de zi, ba chiar a domesticit-o, a început să o folosească pentru a influenţa evenimentele și oamenii din jur.

Când ești bolnav, uneori durerea pare singura ta putere. Firește că îţi este foarte greu să renunţi la ea, în schimbul unei promisiuni incerte de mai bine. Nu dai vrabia din mână. Raţionamentul nu e unul conștient, nu e nicio rea-credinţă în spatele lui, ci e un model care s-a format treptat, de-a lungul anilor, și e foarte greu de schimbat. E una dintre marile provocări ale pacienţilor cu transplant, de exemplu.

Un transplant reușit înseamnă un nou univers de posibilităţi:
poate că te întorci la serviciu, poate nu vei mai depinde de ceilalţi, poate vei putea pleca în călătorii, poate vei merge cu bicicleta. Partea neștiută, secretă, aproape tabu, e că unii oameni nu reușesc să se adapteze la noul univers. Scoși, în mod miraculos, din captivitate, vor să se întoarcă în ea.

În multe patologii psihice „refractare la tratament” observăm
încrengături imposibile de relaţii patologice în jurul bolnavului, pentru că beneficiul secundar invadează întotdeauna grupul social din jurul celui afectat. Nici ICD, nici DSM nu codifică în vreun fel beneficiul secundar, dar ar trebui. Pentru că e o boală în boală, o complicaţie uneori fatală.

Câteodată mă gândesc că noi, ca societate, suntem blocaţi în aceeași buclă infinită. Am putea fi mai bine, mult mai bine. Dar lungii ani de îndurat în întuneric ne-au cultivat prea adânc frica de libertate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe