Newsflash
OPINII

Brâncovenescul și începuturile medicinii românești

Brâncovenescul și începuturile medicinii românești
Spitalul Brâncovenesc a fost zidit pe locul de lângă Biserica Domniței Bălașa. Primul medic al spitalului a fost doctorul Dimitrie Sachelarie, care își efectuase teza de doctorat la Viena. Medic primar fiind, el făcea consultații la toate specialitățile, pentru că pe vremea aceea spitalul nu era încă împărțit în secții sau „divizii“, ci era un spital mixt, cu un medic primar conducător, având pe lângă el un chirurg și două ajutoare.
În 1858, doctorul Sachelarie este înlocuit de dr. Trandafilidis, medic primar, pe vremea căruia se creează și prima secție  Medicală (sau Divizia I Medicală), cu 20 de paturi. În 1860 se creează a doua secție a spitalului, cea de  Chirurgie (Divizia II Chirurgicală), preluată de chirurgul I. Prazelt. Tot atunci se aduce și primul medic secundar, prin concurs. Doctorul Prazelt, un austriac cu studiile medicale la Viena, este numit în anul 1860 profesor de clinică chirurgicală la Școala Națională de Medicină și Farmacie ce funcționează în cadrul Spitalului Brâncovenesc, care devine astfel for de învățământ medical.
Pe același trend ascendent se înființează serviciul de consultații, unde Epitropia îl desemnează conducător pe doctorul Trandafilidis, mutat de la Divizia I. Ulterior, acesta este numit profesor și i se încredințează postul de patologie medico-chirurgicală la Școala de Medicină și Farmacie din București. În locul lui este numit doctorul N. Kalinderu, cu studii la Paris, care dăduse doctoratul cu o comisie celebră, coordonată de prof. Broca (președinte), avându-i ca membri pe prof. Laugier (șef de clinică chirurgicală), Fournier și Gujon (agregați în execuție). Ca șef al clinicii medicale din Divizia I, Kalinderu activează până în 1902, timp în care, prin decret regal, este titularizat profesor la Facultatea de Medicină și Farmacie din București.

 

Se deschid secții noi

 

În 1890, după Războiul de independență, se mărește capacitatea Spitalului Brâncovenesc și se deschid noi secții, astfel încât diviziile erau: Divizia I Medicală a prof. dr. Kalinderu, Divizia II Chirurgicală a prof. dr. Prazelt, Divizia III Medicală a prof. dr. Buicliu. Odată cu prezența acestor somități medicale în spital, este adus și modelul de pregătire medicală a specialiștilor și medicilor primari. Această organizare a învățământului medical ridică faima Spitalului Brâncovenesc la nivel internațional.
În 1891 se deschide o nouă etapă în existența Spitalului Brâncovenesc: se înființează Divizia de boli ginecologice, sub conducerea directă a doctorului Cantacuzino, cel care a proiectat și înființarea unei secții de boli contagioase în acest spital. El și-a început studiile în București la Școala Națională de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, le-a continuat la Paris, terminând ca laureat al Facultății de Medicină din Franța. În 1902, prin moartea profesorului Kalinderu, Divizia I se unește cu Divizia III și este preluată de profesorul Buicliu, care făcuse Medicina la Paris și studiase, pentru teza de doctorat o boală încă necunoscută: „Formele fruste ale sclerozei în plăci“. Revenit în țară în 1896, este numit profesor la vârsta de 40 de ani și devine șeful noii clinici medicale rezultată prin unirea celor două divizii, I și III. Prin decret regal, doctorul Buicliu este numit profesor cu titlu definitiv, fiind al patrulea șef de Divizia I Medicală mărită prin unirea celor două Divizii I și III.
Evoluția unei personalități medicale la Așezămintele Brâncovenești nu era singulară. Cel mai bun exemplu este un elev al lui Buicliu, dr. Constantin Istrati, care și-a dat doctoratul la Paris în 1880 și a devenit profesor în 1885. Acesta a înființat încă de tânăr, în Spitalul Brâncovenesc, Societatea Studenților în Medicină, iar în 1990 este numit director al spitalului. Istrati atinge gloria științifică prin alegerea sa ca membru al Academiei de Medicină din Franța.

 

Amfiteatru pentru studenți

 

Între 1891 și 1905, la Spitalul Brâncovenesc se creează un amfiteatru pentru studenții și tinerii medici care voiau să se instruiască la învățământul medical ce se formase acolo. Se înființează o bibliotecă bine dotată cu cărți și reviste medicale ce nu se găseau în altă parte, precum și periodice de specialitate rare, la care erau abonate Așezămintele Brâncovenești. Este demn de remarcat că orice mișcare și numire a personalului medical era făcută de Epitropie (formată din mari personalități medicale) și de Eforia Așezămintelor Brâncovenești, în urma unor concursuri susținute de candidați.
În această perioadă de înflorire a medicinii interne condusă de profesorul Buicliu, apare și pe linie chirurgicală o figură emblematică: în 1906 este numit, la Așezămintele Brâncovenești, doctorul D. Gerota. Gerota a urmat Facultatea de Medicină din București, și-a luat doctoratul în 1892 și apoi și-a completat studiile în Germania, în scurt timp devenind membru al Academiei Române.
O altă figură ilustră legată de Spitalul Brâncovenesc este Constantin Levaditi. Acesta a urmat cursurile Facultății de Medicină din București și a lucrat câțiva ani la Institutul de Bacteriologie al profesorului Victor Babeș. A plecat apoi la Paris, unde și-a susținut teza de doctorat în 1903, lucrând la Institutul Pasteur.
A fost adus și dr. C. Poenaru-Caplescu, absolvent al Facultății de Medicină din București și docent în Chirurgie. Laureat al Premiului Academiei, dr. Poenaru s-a evidențiat prin studiile asupra apendicitei, cunoscute și peste hotare. El a condus Divizia II Chirurgicală a Așezămintelor Brâncovenești în perioada grea a Primului Război Mondial și după război până în al treilea deceniu.

 

O parte din spital se mută la Iași

 

După 1916, o parte din spital este trimisă la Iași, iar ce a rămas în Capitală a devenit lazaret pentru armata inamică. Odată cu încheierea păcii, din noiembrie 1918, Spitalul Brâncovenesc și-a reluat activitatea la toți parametrii medicali. Celebra Divizie I Medicală unde profesase înainte de război profesorul Buicliu a fost refăcută și încredințată tânărului doctor Danielopolu, celebrul profesor de mai târziu. Epitropia creează noi servicii și divizii, puse sub conducerea unor mari personalități medicale. Tânărul doctor Danielopolu se transferă la Clinica Medicală de la Filantropia, iar în locul lui este numit profesorul Teohari, absolvent al Facultății de Medicină din Paris, având în subordine și clinica terapeutică.
C. Pastia, a fost ulterior noul doctor numit de comisia de concursuri a Epitropiei. Absolvent al Facultății de Medicină din București, el era renumit pentru activitatea de promotor al Societății de Științe Medicale în țară și străinătate. Este numit medic șef al Diviziei VI din Spitalul Brâncovenesc și răspunde și de Divizia I Medicală, pentru a-l suplini pe profesorul Teohari. Tot în acest an a fost numit la Așezămintele Brâncovenești dr. Victor Gomoiu, care își luase doctoratul în Medicină la Universitatea din București. Odată cu el se redeschide și serviciul de chirurgie în aripa spitalului unde funcționase Divizia II Chirurgicală înainte de război.
Anul 1924 aduce un reviriment spitalului și pe linie chirurgicală, prin venirea la conducerea Diviziei II Chirurgicală a celebrului profesor Ernest Juvara, absolvent al Facultății de Medicină de la Paris, la marii profesori Duplaj și Poirier.  Din 1927, Epitropia Așezămintelor Brâncovenești îl promovează să conducă Divizia III devenită Chirurgicală prin creșterea numărului de bolnavi, încredințându-i funcția de director al Institutului de Anatomie topografică. Juvara a devenit apoi medic șef și peste Divizia II Chirurgicală, creând un bloc operator mare pentru Divizia II și III. Pe acestea le-a condus până în 1933, când a fost victima unui accident casnic, decedând prin electrocutare.

 

Iacob Iacobovici, șeful diviziei II chirurgicală

 

Profesorul Ernest Juvara i-a avut ca secundari pe Victor Dimitriu, pe Epaminonda Hristidi și Marius Teodorescu, nu mai puțin celebri în istoria medicinii. În urma morții profesorului E. Juvara, în 1933, Divizia II Chirurgicală mărită a fost pusă la dispoziția viitorului profesor de Clinică chirurgicală, Iacob Iacobovici, căruia i se încredințase și catedra defunctului Juvara. Iacobovici făcuse Facultatea de Medicină la București, apoi fusese extern al Eforiei spitalelor și intern al Așezămintelor Brâncovenești. În 1907, la concursul de medic secundar, calificat primul, își alege serviciul condus de profesorul Thoma Ionescu, unde se instruiește până în 1912, când trece în Clinica de Chirurgie a Spitalului Colțea. Acolo profesează până în 1918, când este titularizat prin concurs la Clinica Chirurgicală din Cluj. În 1933, este chemat la Facultatea de Medicină din București și numit șeful Diviziei II Chirurgicală a Spitalului Brâncovenesc. Iacobovici a dominat viața medicală și chirurgicală din Așezămintele Brâncovenești cu numeroase tehnici operatorii noi și proceduri terapeutice chirurgicale care au mărit notorietatea spitalului, în perioada interbelică. A fost ales membru al Academiei de Chirurgie din Paris și membru al Societății Germane de Urologie, decan și rector al Facultății de Medicină din București.

 

Contribuții la învățământul universitar

 

Alături de practica medicală, Așezămintele Brâncovenești au adus însemnate contribuții la învățământul universitar studențesc. Spitalul deținea și o revistă (Buletin Medical) și a fost amfitrionul Societății Regale Române de Istorie a Medicinei fondată de dr. Victor Gomoiu, care conducea și cercul de studii genito-urinare. La spital își avea sediul și Societatea de Anatomie Clinică și cea de Anatomie Patologică, fondate de Iacob Iacobovici cu integrare în Clinica II Chirurgicală a Facultății de Medicină. Spitalul avea o linie proprie de învățământ postuniversitar, prin care își pregătea viitoarele cadre pentru a duce mai departe activitatea Așezămintelor Brâncovenești.
Reforma învățământului din 1948 a integrat în Așezămintele Brâncovenești Facultatea de Stomatologie, aducându-l prin concurs, la Secția și Catedra de Chirurgie, pe conf. dr. Florian Mandache, ulteriorAnsamblul Spitalului Brâncovenesc, alcătuit din trei corpuri: cel din 1838 și cele din 1842 și 1858 (modernizate și extinse în 1904) rămas ultimul profesor din cadrul spitalului, înainte de demolare.
Tot pe postamentul Așezămintelor Brâncovenești s-a creat, în ultima perioadă, o renumită secție de Ortopedie, unde au activat acad. Alexandru D. Rădulescu și profesorii Oleg Medrea și Dinu Antonescu.
În timp ce spitalul funcționa din plin cu aproape toate specialitățile de îngrijire a bolnavilor, având în componența sa cel mai mare institut de balneologie, cu cele mai moderne dotări de balneofizioterapie și hidroterapie din țară, reprezentând și un centru renumit de învățământ universitar, a fost supus celei mai odioase măsuri de regimul trecut, care a hotărât demolarea sa fără să țină seama de valoarea istorică a acestor „Așezăminte“ ctitorite de familia princiară a Brâncovenilor.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe