Există anumite criterii specifice în funcţie
de care medicii ar putea decide cui să acorde sau nu votul pentru Parlamentul
European? În ciuda competenţelor reduse ale Uniunii Europene în domeniul sănătăţii,
răspunsul este categoric da. Deoarece, indiferent de vârstă, simpatii politice
sau specialitate, orice medic trebuie să-i susţină pe acei politicieni ale căror
acţiuni sunt pentru, nu împotriva promovării sănătăţii populaţiei. Parlamentul
European, alături de alte instituţii europene, a jucat, chiar anul trecut, un
rol foarte important în acest domeniu. Ziarul nostru a scris pe larg despre
dificultăţile adoptării Directivei europene antitutun, dar mai degrabă dintr-o
perspectivă naţională. Însă lupta cea mai încinsă s-a dat la Bruxelles. Câteva
informaţii din culisele acestei lupte s-ar putea transforma într-un util
instrument de orientare pentru medicii care vor vota la europarlamentare.
În fiecare an, fumatul este responsabil în
Uniunea Europeană pentru 700.000 de decese, iar estimările spun că noile măsuri
antifumat introduse în Uniunea Europeană vor determina 2,4 milioane de europeni
să renunţe la acest obicei. Pragmatic vorbind, asta înseamnă că 506 milioane de
euro vor putea fi redirecţionaţi anual spre rezolvarea altor patologii decât
cele provocate de fumat. Este evident aşadar de ce această directivă, semnată
la începutul lui aprilie 2014, este foarte importantă pentru medicina europeană,
inclusiv pentru cea românească. Dar adoptarea directivei loveşte din plin în
interesele uneia dintre cele mai bogate industrii din lume: industria
tutunului. A fost nevoie de cinci runde de negocieri între Comisia Europeană,
Consiliul UE şi Parlamentul European pentru stabilirea unei forme finale a
directivei. Negocieri în care un rol foarte important au avut chiar lobbyiştii
industriei tutunului.
Am avut ocazia să discut de curând, la
Bruxelles, cu mai mulţi actori-cheie în procesul acestor negocieri. Nu sunt
naiv, dar cu toate acestea poveştile lor m-au şocat. Dat fiind conţinutul
foarte sincer al acestor dialoguri, am acceptat să protejez identitatea
interlocutorilor. Unul dintre europarlamentarii care au jucat un rol important în
procesul de adoptare a directivei încă era, la câteva luni de la finalizarea
negocierilor, extrem de furios: „Niciodată în viaţa mea nu am avut parte de atâtea
presiuni din partea lobbyiştilor ca atunci când s-a discutat Directiva pe
tutun. Au fost excelent organizaţi, au pregătit până şi strategii cum să mă
izoleze în partidul meu naţional. Şi, din păcate, au fost destul de eficienţi.
E greu să contracarezi acţiunile a şase sute de lobbyişti“.
Ascultam deja uimit acuzele acestui
politician bun cunoscător al interstiţiilor instituţiilor europene, dar urma să
fiu şi mai uimit: „Lobbyiştii sunt o lepră pentru democraţie. Strategia lor a
fost periculoasă. Au jucat un joc nou cu Parlamentul European, cu Comisia
Europeană şi chiar cu Consiliul. Ştiau întotdeauna care va fi rezultatul în şedinţa
de a doua zi şi erau pregătiţi să reacţioneze imediat la decizii şi trimiteau
imediat scrisori către partidul meu, împotriva mea“.
Reflexul imediat ulterior ascultării acestor
afirmaţii tari a fost să le verific şi dintr-o altă sursă. Un membru în echipa
de negociere din cadrul Consiliului UE a confirmat că „a fost o campanie de lobby incredibil de
intensă şi industria tutunului a tras toate sforile posibile în Consiliu şi în
Parlament pentru a împiedica directiva. Într-o noapte am primit 160 de
e-mailuri cu conţinut identic. Ce a fost neobişnuit este că am primit sute de
e-mailuri scrise personal în privinţa ţigaretelor electronice“. Tot acest
interlocutor mi-a dat şi explicaţia prescienţei lobbyiştilor, care l-a surprins
atât de mult pe europarlamentarul furios: „Statelor membre a trebuit să li se
reamintească de confidenţialitatea dezbaterilor din cadrul grupurilor de lucru
formate în Consiliu, căci, de acolo, industria tutunului afla rapid informaţii în
privinţa poziţiilor fiecărui stat membru. Întâlniri private între lobbyişti şi
demnitari au avut loc peste tot şi Comisia a trebuit să le reamintească
statelor membre că acest lucru e interzis“.
De altfel, informaţiile existente spun că între
membri cabinetului Barroso, actualul preşedinte al Comisiei Europene, şi
industria tutunului au avut loc nu mai puţin de douăsprezece întâlniri. Singurul
comisar din cabinetul Barroso care a demisionat în ultimii cinci ani este cel
pentru sănătate, John Dalli, demisia sa fiind cauzată de un scandal legat de
Directiva antitutun. Este doar un simptom al tensiunilor imense din jurul
acestor negocieri.
Un alt europarlamentar cu un rol important în
procesul de adoptare a Directivei mi-a spus că „după demisia lui Dalli am
primit o scrisoare de la comisarul Barroso care ne-a spus că ar trebui să amânăm
adoptarea Directivei antitutun pentru următorul ciclu electoral. Am văzut multe
tactici de amânare, întârziere, chiar şi în ultima zi a votului în Parlamentul
European erau oameni care încercau să amâne votul“. Şase comitete din Parlamentul European au
furnizat documente de opinie în privinţa acestei Directive. Cel mai inaccesibil
pentru lobbyiştii industriei tutunului a fost comitetul de mediu, care numără
printre membri lui mulţi experţi în sănătate publică. „Astfel că“, îmi spune
acelaşi europarlamentar, „lobbyiştii au ales să se concentreze pe alte comisii
şi au fost destul de eficienţi“. Însă momentul cel mai important în cadrul
negocierilor s-a petrecut în timpul discuţiilor dintre miniştrii industriei şi economiei din
statele membre. Un înalt oficial al Comisiei Europene îmi explică: „cei mai mulţi
miniştri au admis că va exista un impact pe industria tutunului, dar şi că
acest impact va fi justificat. Fermele de tutun nu sunt foarte profitabile,
sunt prezente în cele mai sărace zone din UE şi fermierii cu care ne-am întâlnit
ne-au spus că, dacă îi ajutăm să-şi diversifice culturile, ei ar fi fericiţi“.
Rolul reprezentanţilor guvernamentali ai
României în aceste negocieri nu a fost, din păcate, unul care să susţină
promovarea sănătăţii. Un alt participant la negocierile din cadrul Consiliului
UE, reprezentant al unui guvern vest-european, mi-a spus că „au fost patru
state membre care au spus nu în toate stadiile negocierii şi au făcut tot ce se
putea face pentru a crea probleme negocierilor. Printre ele şi România“.
Abordarea aleasă la acel moment de miniştrii liberali Varujan Vosganian şi
Eugen Nicolăescu a fost probabil cel mai bine descrisă într-o luare de poziţie
a Societăţii Române de Pneumologie: „Considerăm că apărarea profiturilor
industriei tutunului nu trebuie să fie o preocupare mai importantă pentru un
guvern decât apărarea propriilor cetăţeni. Un Guvern nu ar trebui să fie
convins de lobbyul unor companii care fac afaceri de miliarde de euro prin
producţia de boală şi moarte“.
Parlamentul European a aprobat Directiva
antitutun printr-un vot dat pe 26 februarie 2014, statele membre fiind obligate
să o implementeze până în aprilie 2016. Din păcate, nu s-a reuşit excluderea de
pe piaţă a ţigărilor slim, care sunt în special atractive pentru tineri. Ţigările
mentolate vor fi interzise, dar doar peste patru ani. Un succes este
obligativitatea poziţionării în partea superioară a pachetelor de tutun a
avertismentelor legate de sănătate, care vor acoperi 65% din ambalaj. Multe din
regulile referitoare la ţigările electronice vor fi stabilite de fiecare stat
membru în parte. Dar „suntem optimişti dacă credem că până în 2016 această
Directivă va fi implementată în toate statele membre, căci vom vedea multe acţiuni
legale pornite de companii“, mi-a atras atenţia un înalt oficial european.
Într-un context atât de complicat e limpede
de ce îmi doresc ca la Bruxelles să ajungă europarlamentari români capabili să
reziste presiunilor lobbyiştilor şi cu discernământul necesar pentru a vota în
favoarea interesului populaţiei, nu al unei industrii anume. De aceea, am
verificat cine sunt europarlamentarii români care nu au votat în favoarea
Directivei antitutun. În primul rând, am găsit mai mulţi absenţi. Dacă de la
C.V.Tudor nu aveam aşteptări, el fiind unul dintre cei mai mari chiulangii din
Parlamentul European, pe lista absenţilor la acest vot important am găsit nume
precum Traian Ungureanu (PDL), Adina Vălean (PNL), Cătălin Ivan şi Vasilica
Viorica Dăncilă (ambii PSD). Doi sunt europarlamentarii români care nu au dat
un vot util sănătăţii noastre: Norica Nicolai (PNL) şi Csaba Sogor (UDMR).
Motivaţia doamnei Nicolai pentru acest vot: „Nu sunt foarte convinsă că fumatul
îmi face rău“.
