La un curs de comunicare cu medici oncologi, după ce am dezbătut despre cum ar trebui comunicat cu pacientul (să ne asigurăm de un loc liniștit, să îl privim în faţă, să îi dedicăm 100% atenţie pe durata dialogului, să eliminăm alte elemente care distrag atenţia, să comunicăm specific momentului din continuumul bolii, să adaptăm discursul pacientului, să îl implicăm în deciziile care îl privesc, să comunicăm veștile proaste într-un anumit fel, să menţinem speranţa comunicând în interesul pacientului etc.), am fost abordat în pauză de o tânără doctoriţă cu întrebarea: „Cum pot sta de vorbă cu pacientul, când am maximum cinci minute în care trebuie să scriu și o rețetă sau trimitere?”.
Iată răspunsul pe care i l-am oferit, poate i-ar interesa pe mai mulţi:
1. În primul rând, asigură-te că ai eliminat toate activităţile mult mai puţin importante, dar care consumă timp, și tot ce ţi-a rămas sunt doar cele cinci minute. Așa ar fi onest.
2. În al doilea rând, spune-i pacientului că tot ceea ce ai pentru el sunt cinci minute, dar că ești dispus să le folosești judicios. E greu, dar poate fi educativ. Oricum, dacă îi spui sau nu, tot atât timp ai și el oricum vede. Spune-i că în prima parte vei sta de vorbă cu el nemijlocit (fie și măcar două minute), urmând ca la final să continui dialogul în timp ce îi vei completa și documentele necesare. E important să ai puţin timp de atenţie dedicată doar lui.
3. În al treilea rând, stai de vorbă cu el nemijlocit! Sunt studii care demonstrează că, dacă o faci bine, percepţia pacientului este că i-ai acordat de patru ori mai mult timp decât ai făcut-o în realitate.
4. Nu în ultimul rând, cel puţin în cazul oncologiei, rareori vezi pacientul doar o singură dată. De regulă, sunt întâlniri repetate. Poate nu sunt toate atât de înghesuite ca timp. Poate există consultaţii în care este mai mult de comunicat și poate intenţionat vei aloca mai mult timp. Atunci poţi crea suficientă credibilitate și pentru zilele când lucrurile par să fie mai de rutină, mai „pe bandă”.
Și… staţi jos. Pacientului o să i se pară că aţi vorbit de două ori mai mult decât dacă aţi sta altfel.
De ce? Pentru că merită pentru binele pacientului și, mai ales, pentru că tu meriţi să te simţi mai aproape de pacienţii tăi și mai apreciat de aceștia. Pentru binele și reputaţia ta, pentru împlinirea visului adolescentului care într-o dimineaţă călduroasă de iulie mergea să dea examen la facultatea de medicină!