Mergeam într-o seară pe o stradă dintr-un cartier considerat a fi exclusivist. De la distanţă se auzea „o ploaie de înjurături”. Nu cunosc semnificaţia expresiei „înjură ca un birjar”, folosită încă în limbajul colocvial. Am mers cu puţini birjari (surugiu, vizitiu, droșcar etc.), mai ales în ţară, de două ori în străinătate, și nu am auzit nicio înjurătură. Însă ceea ce auzeam în acea seară parcă „te lovea în plex” prin scârboșenie, ton dur, prin cuvintele teribile. Cuvinte ce nu pot fi repetate, hârtia pe care scrii s-ar îngrozi!

M-aș fi întors sau aș fi luat-o pe prima stradă lăturalnică, dar era imposibil. Apropiindu-mă, am văzut și sursa cuvintelor murdare – un individ de sex masculin, înalt, solid (o „matahală”), care, precum „o moară stricată”, continua să înjure o doamnă care tocmai cobora dintr-un autoturism. Se pare că doamna nu reușise să parcheze foarte bine, aceasta era sursa enervării acelui ins. Văzând că ajung în apropiere, cu un glas timid femeia a spus „vezi că ne aude lumea”, dar respectivul a continuat pe același ton, cu aceleași cuvinte murdare. Mă gândeam cu mare mâhnire: „Oare ce o așteaptă pe nefericita femeie după ce vor intra în casă, dacă reacţiile sunt atât de răpănoase în faţa curţii?”.

Ce legătură este între cele de mai sus și „Viaţa Medicală” am să încerc să lămuresc în continuare.

Rolul și efectele mass-mediei

Vrând-nevrând, auzi și vezi atât de multe lucruri care „pot afecta starea emoţională”. Care este oare folosul mesajului des declamat în mass-media vizuală înainte unor știri oribile, ce pot îngrozi, „urmează imagini care vă pot afecta emoţional”? Nu ar fi mult mai bine ca acele lucruri oribile să nu fie arătate deloc? Produc foarte mult rău, iar mesajul așa-zis protector nu are nicio utilitate. Cel mult, incită la vizionare, pentru a vedea ceea ce nu merită văzut.

Frânturi de știri precum „Factura la energie îi va costa pe români 12 salarii minime în februarie”, „România, patrianegativismului: explicaţiile unui fenomen tragicomic” (discutându-se despre... sport), „Primarul care face referendum într-o comună pentru a fi exclusă din Parcul Naţional Apuseni, ca să poată construi și vinde”, „X retrage de la vânzare un sortiment de napolitane contaminate cu Salmonella”, „O reclamă care ne poluează minţile e difuzată discret zilele astea la radio”, „Proiectul spitalului policlinic Y, vizat de DNA. Prima licitaţie, prima fraudă”, „Mama bebelușului născut prematur și catalogat «avort spontan» de un medic: «Asistenta mi-a spus că l-au trimis de trei ori la incinerat»”, „Val de cutremure în Vrancea în ultimele zile”, „1 octombrie – Ziua Europeană de Combatere a Depresiei”...

Cititorul, oarecum pe bună dreptate, s-ar putea întreba: „Ce treabă ai matale, profesor de Microbiologie, să citești articole și să vezi știri deprimante, să ne povestești nouă despre acestea și să discuţi și despre o specialitate pe care nu o cunoști?”. Nu citesc (mă uit, uneori, la titluri, poate cu speranţa descoperirii unei știri de altă natură (cu utilitate), și urmăresc unele reacţii gândindu-mă uneori la efectul pe care acestea îl pot avea la nivel de societate). Atât cât am învăţat la Psihiatrie în anul VI și cât am mai citit ulterior, pot să am o opinie.

Gândul la acest articol a venit atunci când am auzit că o personalitate a lumii sportive și-a pus capăt zilelor, în urma unei depresii. Iar seara în care am auzit „pseudo-birjarul” urlând m-a determinat să îl scriu și să îl propun pentru publicare.

Oare cât de jos mai poate „coborî” societatea în care trăim?