Newsflash
OPINII

Cât mai valorează o consultație?

de Dr. Ştefan GUTUE - mai 6 2016
Cât mai valorează o consultație?
     Ah, dulce nostalgie! Cine nu își amintește cu drag de orele de semiologie din anii de facultate, atunci când profesorul de medicină internă explica diferitele semne și simptome ale bolilor cu care pacienții se prezentau la spital? Capitole întregi din cărțile de medicină internă erau dedicate unui singur semn care se regăsea într-o multitudine de afecțiuni (febra, de exemplu) sau diferitelor semne patognomonice cu nume proprii, precum nodulii Osler, care apar pe degete și suprafața palmară, respectiv plantară în endocardita bacteriană. Un semn aparent banal, „un fleac“, cum ar spune comisarul celebru de pe micile ecrane, dar cu care putem diagnostica o afecțiune atât de serioasă!
     Cu toții ne amintim bătăile de cap din anii clinici și poveștile diferitelor cazuri prezentate și procesate de noi la fel ca un basm la finalul căruia eram cu toții cu sufletul la gură, așteptând ca binele să învingă și sperând că într-o bună zi vom deveni atât de buni încât să punem diagnosticul încă din clipa în care pacientul face primul pas în cabinet. Cel puțin, eu visam cu ochii deschiși să devin un Sherlock Holmes al diagnosticelor clinice.
     Și iată-ne astăzi, aruncați în tumultul realității din spital sau cabinet, încercând să ținem capul la suprafața sistemului nostru sanitar dezorganizat. Pacienți care vor să li se spună imediat ce diagnostic au, dacă s-ar putea să fie consultați pe holul spitalului, în timp ce medicul urcă de la un etaj la altul, sau poate chiar lângă automatul de cafea, cât timp aparatul le pregătește amestecul energizant. Pacienți care nu de puține ori ajung la prima consultație cu o atitudine de tipul „am venit pentru second opinion“, primul diagnostic fiind de fapt un autodiagnostic stabilit cu ajutorul internetului, din diferite site-uri mai mult sau mai puțin avizate.
     Consultația se transformă astfel într-un test adresat medicului: „Este adevărat ce am citit pe net, cum că...?“ sau „Dar cineva a scris pe forum că după ce a făcut biopsia s-a împrăștiat cancerul în tot corpul! Eu nu o fac! Medicina pe care o practicați dumneavoastră ne pune în pericol!“. Unele întrebări sunt pertinente, dar multe altele sunt de-a dreptul lipsite de cel mai elementar bun simț. Frecvent, atunci când noi, medicii devenim pacienți (se întâmplă, suntem oameni, nu zei) și așteptăm să ne vină rândul la consultație, auzim tot felul de opinii exprimate cu voce tare ale celorlalți pacienți, ieșind nemulțumiți din cabinet: „Ce mare lucru să îmi facă la consultație? Doar a stat de vorbă cu mine, nici măcar o ecografie nu mi-a făcut!“. Ador aceste remarci!
     Regăsim valoarea unei consultații de astăzi ca fiind comparabilă cu cea din trecut, din anii de studenție? Nu prea. Și sincer, nici nu cred că o vom mai regăsi vreodată. Impactul informației răspândite online a schimbat raportul medic–pacient. Înainte de explozia internetului și a informațiilor cuprinse acolo, medicul era stăpânul informației medicale, o autoritate de necontestat de la bun început. Era greu să fie contrazis. Astăzi, este chiar distractiv să îl „prinzi“ pe medic că nu a auzit de nu știu ce bazaconie nou apărută și promovată pe un site, suficient pentru a anula importanța consultației. Un pacient era foarte impresionat de mine (în sens negativ). Nu înțelegea cum de nu am aflat de existența unor plasturi care se lipesc pe hipogastru pentru tratamentul adenomului prostatic. Costul plasturilor era de aproximativ trei ori mai mare decât cel al unei consultații la majoritatea policlinicilor private.
     Vă sunt cunoscute replici de tipul „Nu mi-a plăcut medicul, am să merg la altul sau mai bine am să fac așa cum scria pe site-ul ăla“ sau „Iau și eu același medicament pe care îl ia vecinul meu, i l-a dat un doctor foarte bun“? Internetul oferă din păcate doar o iluzie a cunoașterii, pe care o minte nepregătită (adică lipsită de educație medicală solidă) nu o poate înțelege corect și evident, nici deciziile luate ulterior nu vor fi bazate mai mult decât pe noroc. Explozia informației a dus așadar la scăderea valorii unei consultații, iar această transformare este ireversibilă. Îmi pare rău să vă anunț, dar s-a terminat cu „vremurile bune“ despre care vorbeam mai sus.
     Al doilea factor care subminează importanța unei consultații este progresul tehnologiei, extrem de util în diagnostic și tratament, dar prost înțeles uneori de pacienți. „Am venit să îmi faceți o ecografie!“, sună de multe ori doleanța pacientului. Medicul se transformă astfel în simplu servant. Paradoxal, ecografia este cea care îl liniștește pe pacientul nerăbdător, nu medicul. Mai demult am făcut un mic experiment cu un astfel de pacient, în sensul că m-am conformat, l-am rugat să ia loc pe canapea, am executat în tăcere explorarea, apoi am printat pozele esențiale și i le-am înmânat. A rămas uimit, întrebându-mă: „Și acum ce fac?“. I-am zis că a dorit din start ecografia, însă interpretarea ei presupune utilizarea cunoștințelor medicului. De asemenea, felul în care „cauți“ ecografic diferite modificări în funcție de anamneză și examenul clinic ține tot de capacitățile unui medic. I-am explicat că fără rațiunea omului în halat alb, fără pregătirea și harul său, o ecografie nu înseamnă decât un clișeu care nu îi va schimba cu nimic starea de sănătate. Probabil acel pacient m-a considerat nebun, și cu siguranță nu a înțeles importanța aportului medicului la actul medical. Atenție, mă refer la cazurile pacienților care aleg să „cumpere“ o ecografie, și nu o consultație, întrucât consideră că aceasta nu le este utilă.
     Promovarea agresivă a investigațiilor paraclinice, specifică mediului privat dar încurajată și de presă, mereu în căutare de senzațional și de „aparate minune“ sau „tratamente miraculoase“ îl aruncă pe medic și mai mult în umbră, spunând parcă „Lasă-l încolo, e depășit, cei șase ani de facultate, plus încă câțiva de rezidențiat sunt comprimați în aplicația asta mobilă! Medicul e depășit, tastează aici simptomele și gata, în minutul următor primești diagnosticul și tratamentul.“
     Imaginea medicului în România este una serios afectată. Nu mai insist pe subiect, dar acest lucru influențează vrând-nevrând și valoarea pe care pacientul o atribuie unei vizite la medic. De câte ori nu am auzit replica: „Nu mă duc la medic, că nu am bani de dat acum! Să stau pe holurile spitalelor cu orele și să îi mai dau și șpagă?“. Sistemul medical suferă înainte de toate de lipsă de credibilitate. Consultația este căzută în derizoriu când medicul este uneori imposibil de găsit si nu există efectiv timp alocat pacientului.
     O întrebare pentru nostalgici: vă mai amintiți vremurile în care cei din jurul nostru se întrebau ocazional, la o masă în familie sau orice alt prilej de întâlnire: „Auzi, știi vreun cardiolog bun? Sau dermatolog bun? Sau vreun medic de orice specialitate bun?“. Așa își începeau căutările medicale până la începutul anilor 2000. „Cunoști un specialist bun? Aș vrea să mă vadă!“. În contrast, astăzi, o bună parte din pacienți sunt efectiv „aterizați“ în cabinet doar pentru că au găsit nu știu ce promoție sau că am adus un ecograf nou, sau de ce nu, fiindcă la noi la clinică sunt mai multe locuri de parcare decât la concurență.
     Care este diferența între prețul unei consultații și valoarea ei? Prețul este suma de bani cerută și plătită cabinetului/medicului (în condiții legale, evident). Valoarea reprezintă importanța pe care i-o acordă pacientul, în același mod în care noi cumpărăm diferite obiecte sau servicii despre care spunem că am plătit „puțin“, când de fapt vrem să spunem că am obținut mai mult decât speram pentru banii dați la schimb. Întrebarea firească pe care trebuie să și-o pună fiecare medic este: „Cum pot crește din nou valoarea unei consultații?“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe