Într-una din zile, mi-a reţinut atenţia chipul în lacrimi al unei tinere ce cobora repede, sărind câte două-trei trepte. La puţină vreme am zărit-o pe bancheta din spate a unei Dacii. Alăpta. L-am recunoscut pe cel care o însoţea, un proaspăt rezident. Soţia sa, studentă la farmacie, prefera să fie apostrofată de cadrele didactice, decât să întrerupă alăptatul.

Avea să-mi povestească, ulterior, prin câte a trecut de când le-a spus colegelor că este însărcinată. Unele prietene o evitau, altele nu-i mai căutau compania. Dar, cel mai mult, au afectat-o vorbele aspre ale unor cadre didactice și, mai ales, ce i-a spus o domnișoară șef de lucrări: „Ai venit la facultate să înveţi sau să te puiești?! Mai vii și umflată  printre colegi!”.

Auzim puţine povești despre adolescente care și-au asumat o sarcină, în ciuda opoziţiei și revoltei familiei, școlii și societăţii. Zilele trecute, mi-a povestit o elevă despre un consilier școlar care i-a comunicat unei colege de liceu însărcinate, că îi va fi imposibil să mai continue școala și nu vede pentru ea un viitor dacă va păstra copilul.

Până și unii medici, după efectuarea ecografiei, ajung să pună întrebarea: „Doriţi să păstraţi copilul?”. Mai bine taci, până procesează femeia vestea, decât să-i străpungi inima cu o săgeată otrăvită! Iar, privitor la vârstă, un singur cuvânt ar trebui rostit în faţa unei tinere, adolescentă sau nu: „Felicitări!”.

Numeroase studii demonstrează existenţa unei perioade dificile în viaţa mamelor tinere, dar care, în timp, raportează o stare de bine și admit că ceea ce li s-a întâmplat a fost o provocare și nu un dezastru.

E un efort dublu pentru mamele tinere, care trebuie să înfrunte dispreţul, criticile, oprobriul, descurajările, să încerce să contracareze percepţiile celor din jur, să sfideze stereotipurile negative, în timp ce trebuie să se preocupe de nou-născut.

Tinereţea este asociată frecvent cu lipsa de experienţă, iar mamele adolescente sunt dublu etichetate, adăugându-li-se și ecusonul incompetenţei. În liceu li se vorbește despre prevenţie, considerată o activitate demnă, iar sarcina la tinere e tratată ca o problemă socială.

Elevilor li se prezintă statistici stigmatizante, se perpetuează
discursurile depreciative la adresa femeilor, iar faţă de maternitatea tânără se arată o vădită lipsă de înţelegere și, mai curând, sădirea ideii de eșec pentru tinerii activi sexual.

„Taking My Medicine: My Journey from Teenage Mother to Physician” (2011), este povestea unei femei afroamericane, Melania Watkins, care și-a dorit dintotdea­una să devină medic. A crescut într-o familie monoparentală, alături de mama ei, și a ajuns să fie mamă singură la vârsta de 16 ani.

Și-a crescut fiul, a depășit toate obstacolele, a găsit resursele pentru a urma Stanford University School of Medicine și a ajuns un psihiatru respectat în Walnut Creek, CA și speaker motivaţional. Și-a împărtășit experienţa în această impresionantă și curajoasă carte, o lecţie, după cum aprecia o cititoare, despre cum să nu renunţi niciodată.

Retorica vizuală a unor campanii publice, menite să conștientizeze tinerii privind creșterea riscului sarcinilor, este una puternic discriminatorie și umilitoare.

Pe un panou publicitar, în urmă cu câţiva ani, tinerii din Alabama, de Halloween, puteau vedea reprezentarea maternităţii ca pe ceva de care e musai să se teamă, sarcina fiind o maladie ce apare odată cu expunerea la spermatozoizi.

Imaginea unei tinere răvășite de sarcină era însoţită de o sugestivă etichetă textuală: „The scariest figures aren’t wearing masks!”.

A cui zi e Ziua Mamei? Cert e că nu a tuturor mamelor. Nu și a mamelor tinere. Numai anumite mame trebuie onorate. Când vorbim despre Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria nu uităm oare să spunem că Născătoarea de Dumnezeu era o adolescentă?

Slăvim maternitatea, sărutăm icoana Maicii cu Pruncul Iisus, dar ce maternitate venerăm oare? Să privim înspre tinerele care schimbă scutece, dar schimbă și
mentalităţi!