Deși aproape toată lumea este în vacanță, mass-media
nu are concediu, indiferent de care parte a adevărului se află. De o lună, un mesaj
pro vaccinare străbate în lung și în lat posturile de televiziune și de radio. O
hotărâre în ceea ce privește vaccinarea a fost luată de Ministerul Sănătății și
de Guvernul actual și apoi transmisă public prin canalele de distribuire a informațiilor.
Chiar și în aceste condiții, tot a apărut, în „breaking news”, câte un doctor ici
sau colo care este împotriva vaccinării și câte un președinte de colegiu care-i
ia apărarea.
Este incredibil cum se relansează sau se întreține
această opoziție contra vaccinării în masă. Lumea a uitat că în urmă cu ceva timp,
din cauza unor canale de știri și a unor dezbateri repetitive cu premise eronate
s-a înregistrat falimentul vaccinării anti-HPV a tinerelor fete, în condițiile în
care statul investise o sumă enormă pentru protecția viitoarelor mame de coșmarul
cancerului genital. Lumea a uitat că în anul anterior epidemiei de rujeolă care
ne-a poziționat din nou pe lista neagră a Europei, cel puțin trei sau patru canale
de știri de mare audiență se specializaseră în „talk show-uri” contra vaccinărilor,
unde cei care pledau erau oameni neavizați, nepregătiți în domeniu – de la preoți
și mame inconștiente până la medici oportuniști.
Această „sămânță” sădită cu obstinație de acești
diriguitori de opinii și creatori de bariere a eclatat în decese și suferințe prelungite
și în costuri inimaginabile pentru sistem, dacă ne gândim că acest gest canalizat
în direcție greșită a readus în actualitate riscul nu doar de epidemie de rujeolă,
dar și de tuse convulsivă, tuberculoză și poliomielită. Este interesant, în lumea
aceasta ziaristică, cum se colportează cu nonșalanță știri care fac rău unei națiuni
și cum nu se mai pledează pentru ideea de profilaxie, pe aceleași căi preformate
creatoare de reacție.
În lumea aceasta în care toată lumea se pricepe
la politică, fotbal și medicină, răul făcut nu poate fi niciodată cuantificat la
adevărata sa valoare. El se măsoară în copii decedați sau cu un handicap care îi
anatemizează pe viață. Sunt oare independente apariția la știri a acestor subiecte
și perpetuarea acestor modele greșite, de „făcătorii” de știri? Nici pe departe,
dacă ne gândim și la alte modele create în timp, în dorința de a vâna spectaculosul.
Să nu uităm că nu cu mult timp în urmă a fost și scandalul BCG-ului, unde erau subliniate
doar efectele secundare și nicidecum valențele protective ale acestui tip de intervenție
profilactică.
Sigur că există și câteva mesaje educative pe
canalele media, cum ar fi îndemnurile să bei minimum doi litri de apă, să ai grijă
ce consumi la capitolul grăsimi, să ai un mediu familial sănătos. Dar cât de mult
înclină acestea balanța, în condițiile în care oricum multe mesaje de educație în
sănătate sunt refuzate de la difuzare? Nu pot să uit că demersurile Societăților
Române de Pneumologie și de Cardiologie de a promova filme cu mărturii ale pacienților
fumători care au suferit consecințe directe ale acestei dependențe sunt refuzate
în continuare de cei care conduc posturi de televiziune „formatoare” de opinii.
Oare când vom auzi sau vom vedea știri sumarizate
într-un singur mesaj de genul: „Fumatul ucide”? În schimb, suntem răsfățați cu știri
situate la polul opus: mari investiții în domeniul fabricilor care produc acest
ucigaș silențios care se cheamă tutun, opinii unilateral proclamate și enunțate
de cei din industria tutunului despre „faptele” bune pe care le fac, concerne multinaționale
de țigări care au scos la concurs burse pentru ziariști sau formatori de opinie.
Mă reîntreb, în aceste condiții, dacă nu ar
trebui, așa cum medicii sunt obligați să declare conflictele de interese, să existe
și în codul deontologic al ziariștilor sau al moderatorilor și chiar al politicienilor
o astfel de obligație? Poate că în acest fel am înțelege mai ușor reacțiile întreținute
contra legii antifumat și „breaking news-urile” anunțate cu mult tam-tam când vreun
politician iese pe posturi și anunță cu surle că legea împotriva fumatului ar trebui
schimbată.
Din fericire, există și ziariști care nu sunt
contaminați, preiau noutățile relevante și le prezintă corect. Un exemplu de actualitate
este comunicarea știrii despre planul Administrației americane pentru alimente și
medicamente pentru a reduce conținutul de nicotină din țigări la un nivel ce nu
provoacă dependență, în scopul reducerii bolilor și mortalității asociate fumatului.
Poate că toți cei care manipulează, colportează și deformează știri ar trebui să
citească cu atenție la acest citat despre democrație: „Autocritica este arma secretă
a democrației, candoarea și confesiunea sunt bune pentru sufletul societății.” (Adlai
E. Stevenson Jr.).
