Astfel, un
studiu publicat în 2011 arată că efectul lecturii unor fragmente
de ficțiune (probat prin metode de scanare a creierului în timpul
lecturii) este același cu al trăirii „pe viu” a experienței
descrise (1). Alte cercetări recente au arătat că identificarea cu
personajele fictive îmbunătățește abilitățile sociale și
capacitățile empatice (2).
Mai mult, un
studiu pe această temă realizat de „Health Inequalities Research
Institute” al Universității din Liverpool (3) relevă faptul că,
prin urmarea unui program de lecturi, pacienții suferind de depresie
își îmbunătățesc situația medicală. S-au observat progrese
din punct de vedere social (prin creșterea încrederii în sine și
reducerea izolării), mental (prin dezvoltarea capacității de
concentrare și stimularea interesului pentru învățarea de lucruri
noi și descoperirea de căi noi de înțelegere a lumii) și
psihoemoțional (prin creșterea gradului de conștientizare a
propriei persoane și a abilității de a clarifica unele probleme
care țin de comportamentul propriu). Studiul stabilește, de
asemenea, genul de literatură care funcționează în această
privință și mecanismele acestui impact asupra bolii depresive.
Este interesant că poezia are un loc important în acest context.
Dincolo de
studii, obiceiul cititului zilnic îți oferă ocazia de a te întâlni
cu propriile gânduri, de a te vedea pe tine însuți ca într-o
oglindă. Nu există cale mai eficientă de a verifica ce se întâmplă
în forul tău interior – ca să folosesc o expresie dragă lui
Marin Preda – decât să urmărești gândurile altora, prin
lectură, iar prin aceasta să vezi efectele în ceea ce te privește.
Aceleași efecte benefice pentru sănătatea psihoemoțională le
oferă și scrisul, la care ne vom referi poate cu altă ocazie.
Merită menționată în special o investigație făcută de un
profesor de la Universitatea din Texas care vorbește despre scris ca
proces terapeutic (4).
Conform
statisticilor, deprinderea de a citi pare a fi în scădere, dar nici
nu există demersuri suficiente la nivel instituțional pentru
promovarea lecturii. Problema pare a fi localizată în primul rând
în familii, unde părinții nici măcar un ziar nu mai cumpără,
darămite o carte. Iar în ceea ce privește mass-media și
teoreticul ei rol educațional, mă tem că nu prea mai este cazul să
avem așteptări. Școala, la rândul ei, nu mai cultivă cu adevărat
cartea, dacă a făcut-o vreodată. Dacă ar fi după mine, aș
scoate din curriculum o mulțime de materii care se doresc a fi de
comunicare și aș include o oră pe săptămână de lectură cu
voce tare în care fiecare elev să citească în clasă fragmente
din mari autori clasici sau contemporani – un fel de oră de
citire, extinsă la toate clasele până la bacalaureat. Dacă ar
realiza ce pierd necitind, mulți și-ar schimba stilul de viață,
iar drumul la bibliotecă le-ar deveni un obicei de mare preț.
Lucrurile stau
mai bine în Vest, chiar dacă sunt și acolo unele probleme. În
Germania am văzut cum majoritatea profesorilor (inclusiv cei de
chimie, fizică, matematică sau biologie) le vorbesc elevilor la
începutul orei, trei sau cinci minute, despre o carte, o idee, un
film, o expoziție. Mai mult, familiile (multe dintre ele) țin acasă
săptămânal, cu vecinii și prietenii, un fel de oră de lectură,
în care se citește cu glas tare dintr-un autor clasic sau
contemporan. De asemenea, la televizor se vorbește mult despre
cărți, iar scriitorii adevărați sunt invitați să vorbească.
Rezultatul? Mai mulți tineri citind, în parcuri, pe iarbă vara, în
trenuri, în metrou, în autobuze, tineri care știu să exprime o
opinie cu decență și claritate.
Dincolo de
beneficiile pentru sănătate – evidente și probate științific –
ni se întâmplă adesea să auzim o poveste care în mod misterios
rezonează cu ceva din noi. Este ceva în lectura unei cărți care
ne face să tresărim. E trăirea altcuiva, experiența pusă în
cuvinte a unei persoane despre care nu știm prea multe, dar cu toate
astea are un înțeles pentru noi. Mai mult, simțim un fel de curaj
sau elan sufletesc în a merge pe un drum de care până acum nu prea
eram siguri. Nu este oare acesta un alt câștig miraculos și
neprețuit al lecturii unei cărți adevărate?
