Newsflash
OPINII

Codotomie sistemică

de Dr. M. Gh. CĂLIN - ian. 16 2013
Codotomie sistemică
   Spre sfârşitul anului trecut, la vreo două zile de la învestirea Guvernului, noul ministru al sănătăţii a fost prezent la un post de televiziune, unde, timp de aproape două ore, a dorit să clarifice unele coordonate pe care doreşte să le fixeze pentru evoluţia sistemului de sănătate sub mandatul pe care l-a preluat recent. Convins că soluţiile pe care urmează să le adopte sunt perfect viabile şi simplu de pus în operă, Eugen Nicolăescu, argumentând mai ales din perspectivă economică, a demonstrat că modelul în care crede va fi singurul care va evolua fără sincope şi a precizat că este singura variantă care se potriveşte situaţiei româneşti, fiind, de altfel, o soluţie funcţională şi durabilă în câteva ţări europene cu economie liberă. Fără să menţioneze în mod expres acest lucru, ministrul a enunţat ideea după care principalele probleme ale domeniului sunt de natură mai degrabă economico-financiară decât de logistică, de personal ori structurale.
   Participanţii la discuţia respectivă, dintre care unul de formaţie medicală, au evidenţiat câteva probleme, legate mai ales de pericolul de involuţie generală a situaţiei în domeniul îngrijirii sănătăţii, în condiţiile în care se intenţionează mai degrabă o remodelare organizatorică şi nu o contribuţie cu resursele necesare măcar pentru menţinerea nivelului de performanţă existent. Faţă de aceste obiecţii, ministrul a arătat că planul de redresare pe care îl va aplica va soluţiona şi aceste inconveniente, precum şi altele.
   Perspectiva planului expus de Eugen Nicolăescu este, în principiu, politică şi economică, dar egal de radicală şi de fermă. Ministrul nu este de acord cu intervenţii paliative şi reparaţii conjuncturale, ci propune şi insistă pe un protocol chirurgical radical, pe care prietenii săi politici l-au evocat şi cu alte ocazii: coada căţelului trebuie tăiată odată, bine şi definitiv. Pornind de la realitatea că sunt prea puţini cei care plătesc asigurările de sănătate şi, probabil, ei vor fi tot mai puţini, se intenţionează, într-un fel sau altul, să se renunţe la această modalitate de procurare a resurselor şi să se treacă la un gen de sistem universal, în care fondurile pentru îngrijirea sănătăţii să fie asigurate de la bugetul de stat, format, în realitate, tot prin contribuţia cetăţenilor. Nivelul sumelor alocate de la buget va fi cel necesar şi posibil, dar, evident, limitat şi riguros justificat. În funcţie de sumele livrate sănătăţii, toţi cetăţenii vor putea primi un set de îngrijiri medicale bine precizat, dar garantat oriunde şi oricând în sistem. Ponderea se va muta pe medicina primară, pe cea preventivă şi pe sectoarele de urgenţă, urmând ca programele naţionale să fie menţinute între aceleaşi coordonate cu cele din prezent. Pentru îngrijirile medicale pe care propusul cadru nu şi le poate permite şi nu sunt cuprinse în pachetul minimal, bolnavul va trebui să plătească o asigurare voluntară, iar dacă nu va avea o astfel de asigurare, va trebui să suporte integral costurile tratamentelor.
   Reiese de aici că, în opinia ministrului, în acest mod nu vom avea asigurare generală de sănătate pe un sistem universal, ci pe un model hibrid, dar, se pare, şi realist, cel puţin în teorie.
   Interlocutorii ministrului au avut ocazia să remarce însă că, în practică, deşi modelul este simplu, el nu va fi uşor de pus în stare de funcţiune deîndată şi că va avea nevoie de timp şi ajustări, care îl vor face şi mai hibrid decât este proiectat ori îl vor bloca. În condiţiile în care morbiditatea este în creştere, populaţia este îmbătrânită şi resursele economice individuale în scădere dramatică, iar previziunile pentru aceşti parametri destul de îngri­joră­toare, o intervenţie radicală de genul şi amploarea pe care le presupune asemenea schimbare poate fi cel puţin dramatică. Fără îndoială că, având în vedere conţinutul, proiectul schiţat de ministru va fi susţinut de cea mai mare parte a populaţiei, dar va trebui să se ţină seama şi de opiniile altor categorii implicate. Din­tre acestea, observaţiile şi indiciile furnizate de corpul me­dical şi de specialiştii în organizare sanitară, care vor lucra cu acest instrument, ar trebui să fie hotărâtoare.
   În acest context, una dintre sugestiile pe care ministrul ar putea să le ia în calcul este posibilitatea ca programul pe care îl propune să fie, pentru început, utilizat în câteva judeţe-pilot, iar rezultatele să fie folosite, după un timp rezonabil, la implementarea unei legi corespunzătoare, care să ghideze toate sectoarele complexul medico-sanitar românesc.
   Programele de prevenţie, contribuţia şi importanţa medicinii primare, testele paraclinice mai mult sau mai puţin obligatorii, serviciile de urgenţă dinamice au importanţa lor în materie, dar intervenţia asupra siste­mului, pe care ministrul intenţionează să o impună, este comparabilă cu un protocol neurochirurgical pe trunchiul cerebral. Adică este foarte bine justificat şi limpede formulat, dar executarea sa este dificilă şi riscantă, pasibilă de complicaţii şi infirmităţi cel puţin la fel de triste precum cele ale căţelului despre care aminteam mai sus.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe