Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Complicaţii în lumea medicilor

Viața Medicală
Vlad MIXICH vineri, 26 septembrie 2014
Doar o vară a trecut peste cazurile de corupţie şi fraudare a sistemului medical dezvăluite în primele luni ale lui 2014 şi am uitat. Am uitat de fisurarea credibilităţii breslei medicale. Am uitat că prestigiul unui grup profesional depinde în mare măsură de reflexia acestuia în oglinzile mediatice. Am uitat că problemele medicilor români nu se reduc doar la finanţarea insuficientă şi la legislaţia infernală cu care sunt trataţi de autorităţi. Am uitat, mângâiaţi fiind de recunoştinţa individuală pe care fiecare pacient o poartă, natural, medicului care l-a vindecat. Dar prestigiul unei bresle nu se construieşte doar prin ceea ce crede un pacient anume despre vindecătorul lui, ci şi prin ceea ce crede mulţimea despre medici.
Două sunt scenele pe care evoluează astăzi orice medic român. Cea mai importantă este scena cabinetului său, acolo unde rigoarea actului medical ar trebui dublată de răbdarea şi vorba bună acordată pacientului. Politeţea actului medical, un subiect despre care se vorbeşte încă prea puţin în facultăţile româneşti, are solara calitate de a-i încălzi chiar şi pe cei care nu sunt expuşi direct razelor sale. Atunci când mulţimea îşi povesteşte interacţiunile neplăcute cu personalul medical nu există contraargument mai puternic decât amintirea acelui medic care şi-a tratat pacientul cu blândeţe. E miraculosul fenomen al bunătăţii care sare ca o pietricică aruncată pe luciul apei. Lasă urme şi după ce s-a încheiat/scufundat. Orice medic care îşi exercită astfel profesia face, indirect, un bine tuturor colegilor săi. Pentru că blândeţea lui se răsfrânge şi asupra lor.
Dar cea mai vizibilă scenă pe care evoluează un medic român este cea din afara cabinetului său, cea publică. Acest podium este, prin natura lui, ocupat în special de vârfurile breslei, indiferent că această altitudine se datorează competenţelor medicale sau celor politice (politic nu în sensul limitativ al partidelor). Medicii care evoluează pe această scenă au cea mai mare capacitate de influenţare a felului în care mulţimea percepe medicina. Aici este locul în care se operează complicaţii mult mai dificile, prin imaterialitatea lor, decât o hernie strangulată. Iar complicaţiile pentru breasla medicală din România nu au dispărut peste vară.
Vor mai apărea şi în această toamnă cazuri răsunătoare de corupţie manifestată în sistemul medical. Suntem prinşi chiar în aceste zile într-o situaţie imposibilă care rostogoleşte mai departe spectrul negativ ce înconjoară breasla. Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii au solicitat, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, demiterea rectorului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi şi a preşedintelui Colegiului Medicilor. Acum nu este timpul potrivit unei discuţii a cazului particular (şi de aceea voi evita să menţionez nume), ci a felului în care el se răsfrânge asupra imaginii breslei medicale.
Între instituţiile guvernamentale şi cele două instituţii medicale se joacă un ping-pong al adreselor, solicitărilor, comunicatelor, fiecare pline de referiri la mărunte litere ascunse sub micile aliniate ale unor legi. Demiterea se joacă în mediul ceţos al unei legislaţii interpretabile la care se adaugă întârzierea instanţei de a publica motivarea deciziei sale. Este scenariul tipic dâmboviţean, când lipsei de rigoare i se adaugă viclenia feluriţilor copii de casă. Fapt este că solicitarea ministerelor a fost refuzată de cele două instituţii implicate.
În aerul tare anglo-saxon există soluţii croite special pentru evitarea unor astfel de situaţii: suspendarea din funcţie până la rezolvarea problemei. Deoarece, acolo, prestigiul breslei primează întotdeauna în faţa individului, iar onoarea unei instituţii trebuie ocrotită cu mare grijă de orice posibilă pată. Soluţia este câştigătoare indiferent de deznodământ: dacă persoana respectivă se dovedeşte a fi vinovată, instituţia a fost protejată dintr-un început. Dacă nevinovăţia este stabilită, atunci atât persoana, cât şi instituţia vor ieşi mai drepte şi mai respectate din întregul marasm.
Nu şi la noi. Aici se mărşăluieşte cu echivocul în vârf de băţ. Colegiul Medicilor a solicitat de curând autorităţilor „apărarea independenţei medicilor, amnistie fiscală pentru cabinetele medicale şi centrele de permanenţă şi 6% din PIB pentru sănătate“. Mandatată să negocieze aceste solicitări cu instituţiile guvernamentale este chiar persoana a cărei demisie este solicitată acum chiar de acele instituţii cu care ar trebui să negocieze.
Sunt rari medicii care reuşesc să evolueze strălucit pe ambele scene despre care am vorbit. Pe prima este nevoie de isteţime şi iscusinţă. Pe a doua de înţelepciune şi caracter. Profesorul Grigore T. Popa, celebrul anatomist şi endocrinolog, se numără printre cei care au reuşit. Secretul lui? „Dacă aş fi consimţit să fac tranzacţii, să calc peste conştiinţa mea, azi aş fi huzurit pe orice bancă înaltă pe care aş fi voit să mă cocoţ. În schimb aş fi avut un suflet şi o conştiinţă morală tulbure“. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi îi poartă astăzi numele.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.