Eram într-o zi în oraș la o cafea cu un cunoscut membru al comunităţii „Viaţa Medicală”, iar acesta mi-a pus o întrebare: „Ce se întâmplă cu un copil minor care are nevoie de un consult medical, dar nu vrea să apeleze la părinţi ori la reprezentantul său legal din diverse motive?”.

Conform articolului 661 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii, vârsta legală pentru exprimarea unui consimţământ informat este de 18 ani. Așa cum ne-am obișnuit deja, în drept, orice regulă are și excepţii.

Astfel, nu va fi necesar să obţinem un acord din partea părintelui sau a reprezentantului său legal în situaţii de urgenţă, când părinţii sau
reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află.

Problema discernământului este una complexă în drept, pe baza acestuia stabilindu-se chiar și vinovăţia unui minor care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Dată fiind sintagma „situaţii de urgenţă”, considerăm că nu este necesară o expertiză care să demonstreze existenţa ori inexistenţa discernământului, fiind suficient un simplu „test” de tipul dialog.

O altă excepţie în legătură cu necesitatea obţinerii consimţământului din partea părinţilor ori a reprezentantului legal este cea legată de situaţii medicale privind diagnosticul și/sau tratamentul problemelor sexuale și reproductive, dacă există o solicitare expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Practic, trebuie să fim atenţi la termenul „solicitare expresă”: se referă la exteriorizarea intenţiei în mod direct de a fi consultat de un medic.
Legat de vârsta acestuia, lucrurile sunt simple: 16 ani.

Deci, nu se va putea efectua un astfel de examen medical asupra unui minor care are 16 ani fără o zi, dar se va respecta dispoziţia legală în cazul aceluia care are
16 ani și o zi.

Citiți și: Ce facem cu medicamentele expirate?