Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Contabilitate sau omenie?

Viața Medicală
Dr. M. Gh. CĂLIN marţi, 27 august 2013
Dintotdeauna s-a convenit că medicina este o ştiinţă. Medicul studiază să se formeze şi, în acelaşi timp, să fie în temă cu descoperirile domeniului. Medicina este, poate într-o mai mare măsură decât altele, şi o chestiune de etică, practicându-se după un cod al onoarei aşezat pe o temelie veche şi solidă. În aceeaşi măsură, arta medicală este o chestiune de umanism, demnitate, apostolat, sacrificiu personal, compasiune şi toleranţă. Totodată, medicina este o problemă de echipă, atmosferă de lucru, devotament, mediu social şi, în ultimă instanţă, o chestiune de conştiinţă. Toate acestea sunt lucruri cunoscute, dar prea des uitate sau lăsate deoparte.
Astăzi însă, toată lumea spune că medicina e o chestiune de bani. Bani şi iarăşi bani. Prin mediile oficiale sau cu oarecare audienţă, tot felul de personaje ne bagă în cap un silogism: nu se poate face medicină fără bani. Prin reducere la esenţă, problema banilor în economia politică a fost demult lămurită de un om de spirit, care a observat că banii ori nu sunt deloc, ori nu sunt de ajuns. Poate medicina de lux, poate spitalele ca nişte palate din poveşti, poate medicii veleitari care vor să trăiască la fel ca nababii ori bolnavii închipuiţi răpuşi de fantasmele ipohondriei nu pot să conceapă sănătatea fără fluvii de bani care să le inunde orgoliile şi egoismul. Din păcate, opinia publică este formată să privească problema doar din această perspectivă periculoasă şi păguboasă. Ministrul nu face nicio declaraţie de presă dacă nu se referă în cea mai mare parte a discuţiei la bani. Medicii de familie au fonduri bine delimitate şi, sub acest aspect, se gândesc mai tot timpul cum să se descurce cu banii. Până şi şeful guvernului, când îşi mai aduce aminte de chestiunea sănătăţii, ne zice tot despre bani: ori că nu sunt pentru salariile rezidenţilor, de exemplu, ori că vor fi dacă se vor găsi pe undeva.
A trecut mai mult de un deceniu de când a început să circule o istorie cu un doctor care a refuzat să deschidă un abces pentru că disperatul de bolnav nu avea cum să achite douăzeci de dolari. Soluţia ar fi fost să plătească doctorul, dar sistemul nu-i permitea asta şi nici să facă intervenţia pro bono, decât sub iminenţa unor sancţiuni. Cum rămâne, în această situaţie, cu aspectul umanitar şi acela al compasiunii faţă de bolnav? Îl lăsăm pe seama bisericii, care, şi aceasta, ce ne îndeamnă să facem? Exact, să fim oameni şi, dacă suntem calificaţi să rezolvăm problemele de sănătate ale oamenilor, să găsim o rezolvare, nu să ridicăm din umeri şi să mai bem încă o cafea. Doar un automat nu-ţi livrează o acadea dacă nu introduci banii prin fantă. Chiar aşa am ajuns? Poate încă nu, dar este sigur că spre aşa ceva ne îndreptăm. Şi atunci, cum vom mai putea duce şi cât timp povara unor bolnavi disperaţi, pe care nimeni nu îi poate, se zice, ajuta?
O tânără, cadru medical la un spital din Bucureşti, emigrează urmându-şi soţul, mare specialist la o companie din America. Are un copil cu probleme de sănătate şi se instalează bine într-una din marile metropole civilizate. Ei bine, această persoană poate să ajungă la medicul de familie doar dacă se programează cu mult timp înainte şi până atunci nimănui nu-i pasă de mama disperată care doarme cu hemisuccinatul de hidrocortizon lângă ea şi copilul sub un perete plin de icoane. Situaţia se putea rezolva dacă o doctoriţă de familie româncă ar fi acceptat să o primească fără programare mai mult de două ori, deoarece s-au sesizat colegii de manevră şi au retezat această compasiune „condamnabilă“. Bineînţeles, pe acele meleaguri civilizate, banii alocaţi sistemului de sănătate sunt mult mai mulţi ca pe la noi, dar iată că nu au adus o atitudine umanitară faţă de bolnavi, ba chiar am putea spune că au dezvoltat egoismul, suficienţa, birocraţia şi nesimţirea. Pentru ce medicul bine plătit să mai facă o consultaţie în plus ori o intervenţie chirurgicală mai mult şi să încalce nişte regulamente rigide, riscând să creeze animozităţi colegiale şi să primească sancţiuni profesionale? O asemenea omenie l-ar costa prea mult. Şi iată cum chiar şi omenia devine o chestiune de costuri – şi de bani.
O soluţie paliativă la această problemă a fost oferită periodic de unii comentatori şi se referă la modul în care sunt reglate mecanismele de împărţire a resurselor pe marile sectoare de îngrijire a sănătăţii. S-au lansat exemple: o procedură de vârf care poate anula fondurile pentru o mie de proceduri de serie ori un aparat de ultimă generaţie care taie banii de spirt sanitar pentru jumătate din ţară. De fiecare dată, argumentul de ambiguitate etică a funcţionat după principiul că orice caz este important, chiar dacă rezolvarea lui (îndoielnică) produce pierderea unei sute de cazuri perfect tratabile. Situaţia distribuţiei fondurilor ar fi definitiv tranşată prin existenţa unei autorităţi reale care să aibă putere de decizie, înţelepciune, omenie şi pragmatism. Sau măcar putere de decizie reală. Când aceasta nu există, ca acum la noi, puterea de a decide rămâne doar în sectorul economico-financiar. Sau, formulat altfel: dacă ai bani, poţi fi sănătos, iar dacă nu, poţi rămâne bolnav când ai avut ghinionul acesta. Totuşi, lucrurile nu pot fi lăsate astfel: cu toţii ar trebui să revenim la comorile omeniei, cele care au purtat medicina atâta vreme. Inclusiv avatarurile financiare ar putea fi nuanţate, dacă vor fi întâmpinate cu mai multă omenie şi mai puţin egoism revanşard.
   În „Le Malade imaginaire“, indignat de cheltuielile cu sănătatea, monsieur Argan îl atenţionează pe farmacistul său că ar fi cazul să-i trimită note de plată mai uşurele, altfel „nimeni nu o să mai vrea să se îmbolnăvească“. Deja este în creştere numărul bolnavilor care şi-au pierdut încrederea în soluţiile şi posibilităţile sistemului medical şi îşi duc bolile pe picioare ori recurg la vraci şi vrăjitoare, când nu aşteaptă minuni din cer.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.