Acasă » ACTUALITATE » OPINII
Contraofensiva fumătorilor ne obligă să reacționăm
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN
luni, 11 aprilie 2016
Dr. Gabriel TATU-CHIŢOIU
luni, 11 aprilie 2016
Începând cu 17
martie 2016, România s-a înscris în rândul țărilor beneficiare ale unei legi
moderne al cărei scop este protejarea cetățenilor săi împotriva efectelor
devastatoare ale fumatului. Legea nr. 15/2016 este o lege antifumat pasiv, o
lege susținută, firesc, nu numai de majoritatea de 74% de nefumători ai țării,
dar și de majoritatea fumătorilor (așa cum o dovedesc multe dintre mărturiile
pe care le-am primit în legătură cu petiția înaintată la sfârșitul anului
trecut de societățile române de cardiologie, respectiv pneumologie). O lege
care ne permite tuturor să intrăm în restaurante și cluburi fără a fi intoxicați
de fumul gros de țigară care ne agresa sănătatea. O lege care protejează
inclusiv angajații acestor stabilimente – siliți, până recent, să inhaleze
zilnic același aer toxic. O lege care nu îngrădește niciunui fumător dreptul
constituțional de a dispune de propria persoană atâta timp cât, prin
comportamentul său, nu atentează la sănătatea celor din jurul său. O lege a
cărei corectitudine a fost înțeleasă de majoritatea zdrobitoare a cetățenilor țării,
inclusiv de fumători, dovadă fiind implementarea ei rapidă pe întreg teritoriul
național.
La Parlament,
au existat, recent, discuții aprinse asupra proiectului Legii directivei
produselor din tutun. Aceste discuții au prilejuit intervenții multiple din
partea reprezentanților industriei tutunului care, așa cum ne așteptam, au
încercat să tergiverseze momentul votării în plen și, bineînțeles, aplicarea
ei. Această atitudine vine să întregească o campanie de reacții agresive
exprimate sistematic (inclusiv de câțiva parlamentari fumători) în două
cotidiane și la două-trei televiziuni. Asistăm la o adevărată campanie negativă
declanșată imediat după 17 martie 2016, centrată pe mediatizarea intensă a
nemulțumirilor extremiste ale unor persoane care nu s-au sfiit să acuze,
iresponsabil, de „fascism“, pe cei care au militat pentru adoptarea acestei
legi. Cu agresivitate și ostentație se face efortul ca această lege să fie
prezentată ca fiind antifumători și nu antifumat. Se încearcă crearea unei
false imagini a rupturii societății într-un grup discriminat (fumătorii) și un
grup intolerant (nefumătorii).
Cu multă râvnă, demnă
de o cauză mai bună, această campanie concurează cu crimele care inundă spațiul
de știri al unor canale tv sau cu ultimele „breaking news“-uri de arestări
politice. Toată această campanie încearcă, între altele, să creeze imaginea
unei apocalipse economice a României în urma presupusului „impact“ economic
negativ pe care legea l-ar produce. Nimic mai fals! Dovadă stă discrepanța uriașă
între realitate (liniștea cu care se implementează legea) și constatările
reprezentanților industriei hoteliere (care nu semnalează nicio pierdere economică).
În schimb, dacă aveți răbdarea să studiați ceea ce a apărut în mass-media
ultimelor două săptămâni nu veți găsi nimic despre restaurante care brusc sunt
mai curate, mai vizitate, cu patroni mai mulțumiți, cu părinți sau salariați fericiți că nu sunt
obligați să fumeze cot la cot cu fumătorii reali. Veți găsi, în schimb, pe
Facebook, afirmații iresponsabile de genul: „Îmi fac cârciumă de fumători
pentru mine, la mine acasă; dacă vin acasă prietenii mei cu federalii, trec la
ISIS și deschid focul într-o grădiniță de copii din părinți nefumători. Va fi
război“ – afirmații venite dintr-o ură de neconceput pentru mintea unor oameni
care se pretind formatori de opinie. Studenții sunt scoși în stradă ca să
fumeze ostentativ, iar talk-show-urile insistă pe „discriminarea“ fumătorilor,
o minoritate care până recent a maltratat legea. Lege, ce prevedea, cu
timiditate, spații pentru fumători în cadrul spațiilor publice (plasate de
multe ori în apropierea toaletei) și nu numai că nu a fost respectată, dar
chiar a fost luată în derâdere alungând majoritatea zdrobitoare a nefumătorilor
din restaurante, cluburi sau cafenele.
A fost adus în
discuție și un eventual faliment al restaurantelor și barurilor, cazul unui
polițist bătut pentru că a vrut să aplice legea în crâșma satului, un director
de școală care a avut curajul să semnaleze școlari fumători în locuri nepermise
etc. Cu „disperare“ se trece în revistă „dezastrul“ din cazinouri, unde bieții
jucători nu sunt lăsați să joace și să fumeze concomitent. Nicio vorbă despre ușurarea
pe care crupierii și proprietarii de discoteci o manifestă atunci când ne
mărturisesc că „în sfârșit, pot să respire fără a fi transformați timp de opt
ore în „scrumierele clienților fumători“.
De fapt, legea
a fost votată cu o largă majoritate (81% din parlamentari) și a intrat în
vigoare după ce a fost contestată de un grup de fumători la Curtea Constituțională.
O lege adoptată după respingerea 9–0 (zero!) de Curtea Constituțională a unei
contestații depuse de un grup de parlamentari fumători. Curte Constituțională
al cărei președinte, fumător fiind, a declarat: „dreptul de a fuma nu este în
constituția țării“. Curte Constituțională care a specificat clar faptul că
„minoritatea fumătoare trebuie să-și adapteze comportamentul în raport cu
majoritatea“ și nu invers. Este o lege a cărei legitimitate nu mai poate fi
contestată. În acest context, tentativa de a modifica legea nu face decât să
scoată în evidență lipsa totală de înțelegere și cunoaștere a ceea ce înseamnă
dezastrul comercializării unui drog. Nu există argumente pentru a reexpune
angajații firmelor din alimentația publică și publicul nefumător la fumul de țigară
și la efectele devastatoare ale acestuia, probate științific de ani și ani de
zile. Fumatul în spațiile publice nu este acceptabil sub nicio formă.
Legea 15/2016
nu interzice fumatul în sine, ci doar protejează nefumătorii de fumul de țigară
în spații publice, unde s-ar putea afla și persoane care nu fumează. Astfel de
reglementări există de multă vreme în alte țări și efectele pozitive asupra
sănătății publice și mediului de lucru s-au făcut simțite în timp. Cea mai
recentă dovadă este legea antifumat din Scoția; după zece ani de la
implementare, beneficiile demonstrate sunt uriașe: 17% reducere a ratei
infarctelor miocardice după primul an (anterior legii existând doar o diminuare
cu 3%), reducerea cu 18% a internărilor pentru crize de astm bronșic la copii
(după ce, cu un an înainte, crescuseră cu 5%), reducerea cu 39% a expunerii la
fumat pasiv a nefumătorilor, reducerea cu 86% a expunerii în baruri a
nefumătorilor. Dacă mai adăugăm că industria hotelurilor și restaurantelor a
anunțat nu că nu au scăzut vânzările, ci că ele chiar au crescut, începem să
avem o imagine reală despre numărul de consumatori familiști care s-au
reorientat cu copiii spre spațiile de relaxare acum fără fumat.
În contextul de
mai sus, încercarea de anulare a acestei legi printr-o propunere de „amendare”
este ofensatoare și revoltătoare pentru majoritatea zdrobitoare a cetățenilor țării
și se înscrie împotriva intereselor generale ale națiunii. Parlamentarii care
insistă asupra acestor modificări trebuie să mediteze asupra faptului că
electoratul i-a trimis în Parlament cu speranța contribuției lor la progresul
acestei țări și nu pentru interesele lor personale și menținerea României în
rândul țărilor din lumea a treia. În consecință, mandatul lor presupune și
preocuparea pentru protecția sănătății națiunii. Că această datorie le este
complet străină unora dintre aleșii noștri reiese din preocuparea lor pentru
crearea de cluburi de fumători. Ne-am trezit dintr-odată cu o mulțime de
„specialiști“ în legi europene antifumat, oameni care, atunci când se duc în
alte țări, respectă legile antifumat fără comentarii.
Jurământul lui
Hipocrate, pe care noi, doctorii, l-am depus la absolvire ne obligă ca tot ceea
ce facem să fie în folosul sănătății oamenilor. În consecință orice măsură,
orice lege al cărei efect este apărarea sănătății trebuie apărată. Legea
15/2016 este un bun câștigat al cetățenilor și nimeni nu are dreptul să ni-l
conteste.
