Întrebarea cu oarece iz caragialesc din titlu şi-au pus-o şi şi-o pun, în 2009, locuitorii multor ţări. Căci acesta este un an electoral foarte plin: să amintesc doar că în toate cele 27 de state membre ale UE au avut loc alegeri europarlamentare, iar în unele – inclusiv în ţara noastră – se va desfăşura încă o rundă electorală. Politologii, analiştii politici, sociologii au deci ce discuta pe marginea programelor prezentate de candidaţi şi de partide, a rezultatelor obţinute, a tendinţelor/preferinţelor manifestate de electorat etc. Dar nu conţinutul acestor dezbateri este subiectul însemnărilor de faţă. Ci cu totul altul şi anume – răspunsul oamenilor de ştiinţă la întrebarea: ce primează în opţiunea pe care o face cetăţeanul când pune ştampila pe buletinul de vot – propaganda electorală (adesea demagogică) sau alţi factori mult mai obiectivi? Nu demult, am comentat, în acest colţ de pagină, rezultatul unor cercetări care demonstrau că genele alegătorului au un rol însemnat în exprimarea votului. Revin la tema amintită, pornind de la un recent articol din hebdomadarul belgian „Le Généraliste“, în care sunt rezumate o serie de studii apărute în cunoscuta revistă „Science“ şi în alte  câteva prestigioase publicaţii ştiinţifice. Am aflat astfel că toate investigaţiile socio-medicale care s-au făcut în acest sens conduc la concluzia că ceea ce ne îndeamnă  să votăm pentru un candidat sau altul este, mai ales, prima impresie produsă de aspectul său. Şi chiar dacă risc să fiu învinuit de incorectitudine politică, trebuie să arăt că opţiunea electoratului de ambele sexe se îndreaptă, cu precădere, spre bărbaţi. Spre aceia însă al cărui chip este mai atrăgător, cu trăsături masculine mai accentuate, ce emană încredere şi, deci, le conferă  aparenţa de competenţă. Femeile sunt şi ele votate, dar într-o măsură mult mai mică, de unde şi faptul că, între 1960 şi 2002, doar 17 reprezentante ale sexului frumos au fost alese ca şefi de stat. Îndeobşte, sunt preferate femeile cu aspect mai fragil, cu un obraz rotund şi o bărbie fină. Din punct de vedere medico-biologic, studiile relevă că o testosteronemie ridicată este, adesea, considerată ca un semn de sănătate, de vigoare masculină, iar când e vorba de a opta pentru o candidată, domnii sunt atraşi mai ales de doamnele aflate în timpul perioadei fertile a ciclului menstrual… Deosebit de elocvente sunt însă unele experimente menite să arate cum se manifestă interesul pentru un candidat sau altul. Bunăoară, unui grup numeros de studenţi din Europa, participanţi la studiul amintit, i s-a arătat o serie de portrete ale unor candidaţi reali, fără însă a li se dezvălui identitatea  lor şi fără ca tinerii  să ştie că persoanele din fotografii solicitaseră voturile electoratului cu mulţi ani în urmă. Apoi, li s-a cerut respectivilor studenţi să voteze cu acei candidaţi despre care cred că ar fi cei mai competenţi ca parlamentari. Rezultatul: opţiunile tinerilor de azi au corespuns, în proporţie de 72%, cu rezultatul alegerilor ce avuseseră loc – cum spuneam – cu multă vreme înainte. Într-o altă fază a cercetării, s-a apelat la 681 de copii între 5 şi 13 ani (vârsta medie,10 ani), care au fost solicitaţi să participe la un joc pe calculator: urmau să plece într-o „expediţie“ la bordul unui „vapor“, al cărui căpitan trebuiau să-l propună ei. Ca atare, li s-au pus la dispoziţie fotografiile candidaţilor mai sus-amintiţi şi li s-a cerut să-l aleagă dintre ei pe cel căruia i-ar încredinţa comanda navei. Ei bine, 70% din preferinţele copiilor au coincis cu rezultatele alegerilor la care participaseră cândva personajele din poze. Mai mult: acelaşi joc a fost propus şi unui grup de 160 de adulţi, iar rezultatul general al „votului“ a fost aproape identic cu cel al copiilor. De unde se vede că, în ultimă instanţă, la urne, de fapt nu au importanţă nici (i)maturitatea politică, nici convingerile ideologice, nici măcar vârsta. Ci alţi factori. Încă absconşi...