Newsflash
OPINII

Cu mască... Fără mască

de Dr. Virgil RĂZEŞU - sept. 25 2020
Cu mască... Fără mască

Când un înalt demnitar al OMS ne spune că posibilitatea de a câștiga la loterie este mai mică decât aceea de a cădea în ghearele (pardon, pseudopodele) celui de al 19-lea împărat, nu mai e de glumă.

mascaNici cei mai îndârjiţi contestatari ai realităţilor nu-și mai pot purta bannerele în pace. Și, mărturisesc, știu destui dintre aceștia care n-au apucat bine să-și strige convingerile, că au și luat drumul nefiinţei.

Și ca să vedeţi în ce hal ne-a adus piticania blestemată, care zdruncină cu sârg temeliile cele mai așezate ale omenirii, absolut toată lumea are dreptate. După cine să te mai iei? Pe cine să asculţi? Până când vom desluși și vom avea la îndemână harapnicul cu care s-o stăpânim, pace bună nu va fi.

Mai pe șleau, reducând întreaga problematică la matematica absurdului, e la fel de corect și cu, și fără mască. Unde greșim este când împingem lucrurile la extrem, când elaborăm, la voia întâmplării, și nu după dreapta judecată, tot felul de sentinţe.

Personal, am purtat pe figură, zi de zi, uneori și noaptea, timp de 47 de ani, ore la rând, aceeași mască și nu m-am îngrijorat de concentraţia oxigenului în sânge, atât de discutată și disputată de opinia publică.Am ascultat de cei care ne-au sfătuit să ne vaccinăm, noi și copiii noștri, și am fost în rând cu lumea.

Am trăit aglomeraţia librăriilor în căutarea ghiozdanului și a penarului cel mai reușit și am întâmpinat cu nerăbdare fără egal ziua de 15 septembrie, la fel ca zilele de Crăciun și de Paște. Am trăit bucuria soarelui blând și a careului din curtea școlii, florile, discursul doamnei sau al domnului director. Toate s-au dus. Ce săraci, ce neputincioși am devenit! Dintr-odată!

Întrebări, încă fără răspuns

Oricât aș vrea, nu pot să nu mă gândesc la riscurile legate de cele două evenimente ale lunii septembrie, respectiv deschiderea anului școlar și alegerile locale. Nu e greu de închipuit că numărul de îmbolnăviri va crește, mai mult decât ne-am aștepta, așa cum se petrec lucrurile peste tot în lume, că se vor închide școli abia deschise, că vom privi tot mai frecvent la codurile roșii.

Cinstit vorbind, nu mi-aș dori să fiu în locul specialiștilor și al factorilor de decizie. Lucrurile se pot degrada în câteva zile și vor obliga la măsuri restrictive severe, care ar agrava și mai tare starea tensionată pe care o traversăm. Aţi văzut că și Franţa, care a inaugurat deja anul școlar, după numai trei zile închidea un număr important de școli. Nu e de joacă!

Cum să-ţi închipui că se poate păstra, pe durata unei zile de școală, distanţa între elevii de toate categoriile?! Cum să-i împiedici să devină cărăuși ai virusului pentru mediul familial? Cum să-i condamni pe acei părinţi care nu vor să-și lase copiii la școală?

Cum să vorbim despre condiţii de școlarizare minimale, când lipsesc apa curentă, WC-urile și cabinetele școlare? Ba, să mă ierte Dumnezeu dacă greșesc, prindem din zbor câte o idee și ne agăţăm de ea ca de salvarea venită de la providenţă.

Soluţia năzdrăvană

Nu ştiu cum se întâmplă că, de la o vreme, numai ce ne flutură cineva pe la urechi o soluţie năzdrăvană, şi gata, o găsim nemai­pomenită și o și adoptăm. Odată cu deschiderea școlilor, domnul ministru Vela a semnat certificatul de naștere a „Poliţiei de Siguranţă Şcolară”.

Nu pun la îndoială bunele intenţii și raţiunile care au generat o asemenea decizie ce ar urma să rezolve una dintre problemele delicate ale școlilor. Dar... iată, transcrise, câteva fragmente din preambulul hotărârii:

„Poliţia școlară va fi formată din 270 de poliţişti (...) cu subordonare centrală, iar obiectul de activitate este legat de asigurarea protecţiei şi siguranţei elevilor şi cadrelor didactice. Noua structură va preveni şi combate violenţa în şcoală, cu accent pe fenomenul de bullying*, cât şi în
proximitatea acestora...” etc., etc.

Oare ce să însemne numărul acesta exact? De ce 270 și nu 250? Sau 400? Nu vreau să mă gândesc că ar fi vorba despre numărul de localităţi urbane ale ţării, respectiv 265. Și, chiar așa fiind, ce pot face cinci poliţiști în fiecare judeţ și 70 pentru Capitală, când sunt mii și mii de școli în toată ţara?

Chiar dacă e vorba despre un început, pentru a deveni funcţională, o asemenea structură necesită ani buni. Poate că mai înţeleaptă ar fi cointeresarea conducerii fiecărei școli, care cunoaște cel mai bine condiţiile locale și este interesată de limitarea actelor nedorite.

Nu cunosc în amănunt organizarea poliţiei noastre, dar în condiţiile existenţei unei poliţii naţionale, a uneia locale și a alteia rurale, toate neacoperite în suficientă măsură cu cadre, înfiinţarea unei noi structuri înseamnă o diluare a potenţialului uman, deja depășit de realităţi, ca și a mijloacelor materiale și a conducerii.

Nici paralelismul cu jandarmeria, cu sarcini și obiective apropiate, nu mi se mai pare de actualitate. Să dea Dumnezeu să trecem cu bine încercările lunii septembrie și să izbutim să alegem drumurile și mijloacele cele mai simple și mai eficiente pentru a depăși actuala criză fără egal și care ne dă semnale că va depăși, ca urmări, gripa spaniolă de acum o sută de ani.


Notă autor:

*Intimidare, terorizare, brutalizare, fără motiv.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe