Newsflash
OPINII

Cui folosește naționalizarea rezidențiatului în stomatologie?

Cui folosește naționalizarea rezidențiatului în stomatologie?
     Stomatologia este medicină. Dar. între medicină și medicină dentară, dincolo de conținutul specific al domeniilor, există deosebiri majore, esențiale și definitorii din punct de vedere administrativ, economic și juridic.
     Concret, care sunt elementele care diferențiază cele două domenii medicale din punctul de vedere al rezidențiatului? Din punctul de vedere al practicii profesionale, medicina dentară este o profesie medicală cu caracter liberal, caracteristică definită de lege, respectiv peste 90% din medicii stomatologi lucrează în mediul privat și peste 95% din furnizorii de servicii medicale stomatologice sunt privați. În aceste condiții, medicii dentiști optează în mod liberal pentru localitatea unde vor să practice stomatologia. În al doilea rând, ei susțin concursul de intrare în rezidențiat la un număr de ani de la absolvire, deoarece nu sunt condiționați în practica profesională de deținerea gradului profesional de medic specialist. Legea nr. 95/2006 definește foarte clar și fără posibilitatea de interpretare acest lucru; medicii dentiști au dreptul de practica medicală ca medici dentiști și ca medici specialiști în una dintre specialitățile medico-dentare definite de Ministerul Sănătății.
     În al treilea rând, sistemul de sănătate nu oferă prin Ministerul Sănătății posturile de medici specialiști în medicina dentară, pentru că, așa cum am arătat mai sus, majoritatea covârșitoare lucrează în mediul privat. În al patrulea rând, remunerarea aferentă titlului de medic specialist nu este alocată din fonduri bugetare, medicii specialiști oferind populației servicii medicale stomatologice de specialitate prin furnizori privați, eventual prin sistemul de asigurări de sănătate, dar tot prin furnizori privați. În al cincilea rând, medicii dentiști au dreptul de practică profesională întotdeauna înainte de a deveni medici rezidenți.
     În aceste condiții, trebuie remarcat că medicii stomatologi aplică pentru rezidențiat din emulație profesională și din dorința de a putea oferi pacienților servicii de medicină dentară de cea mai bună calitate, la nivelul tehnologiilor și a exigențelor similare celor din țările cele mai dezvoltate economic. Ei pleacă din propriul cabinet pentru a urma rezidențiatul și apoi se întorc ca medici specialiști în același cabinet. Evident, unele reorientări există, dar majoritatea medicilor dentiști sunt profund legați economic, contractual și profesional de locul de muncă de unde pleacă pentru rezidențiat și unde se vor întoarce.
     Mai mult chiar, medicii dentiști au drept de practica profesională stomatologică și în calitate de medici rezidenți. Medicii dentiști, la momentul intrării în rezidențiat, se pot afla în relații contractuale cu una din casele de asigurări de sănătate teritoriale, deci furnizează servicii de medicină dentară în sistemul național de asigurări de sănătate ca medici dentiști fără gradul profesional de medic specialist. 
     În cazul medicilor absolvenți ai facultăților de medicină, lucrurile stau diametral opus din aproape toate punctele de referință amintite mai sus. Adevărata orientare profesională și viitor profesional se conturează pentru ei abia după confirmarea intrării în rezidențiat și apoi de obținerea titlului de medic specialist.
     Organizarea examenului de rezidențiat la nivel național cu repartizarea centralizată pe țară a locurilor pentru intrarea în rezidențiat atât la medicină, cât și la medicină dentară și farmacie este o practică prin care nu se iau în considerare absolut deloc aspectele specifice medicinei dentare care au fost enumerate. Să se impună locuri de rezidențiat la sute de kilometri de localitatea unde viitorul rezident lucrează deja de câțiva ani, deține cabinet stomatologic privat și în multe cazuri are și familie, respectiv copii este o practică ce amintește strident de repartițiile naționale practicate de Ministerul Sănătății în perioada comunistă, înainte de 1989. Dar atunci, buletinul, domiciliul, familia erau luate în considerare! Acum nu contează! Atunci se alocau locuințe celor care erau trimiși în alte localități decât cele de domiciliu.
     Repartizarea națională a locurilor generează extrem de multe mobilități, din considerentele prezentate. Prin aceste mobilități, este profund perturbată activitatea în centrele de formare profesională în rezidențiat. Coordonatorii și îndrumătorii de rezidențiat se confruntă cu greutăți majore. Nu se fac transferuri din motive de finanțare a locurilor, dar se fac detașări, atunci când se poate și atunci când se vrea. Pe de altă parte, a refuza acordarea mobilităților este o abordare păguboasă pentru toți partenerii implicați. Dacă toată lumea are dezavantaje în acest sistem național de desfășurare a concursului și de repartizare națională a locurilor, de ce se dorește cu insistență păstrarea și în acest an a rezidențiatului în sistem național? Cui prodest? Cine are de câștigat, pentru că de pierdut au toți: formatorii, universitățile, rezidenții, autoritățile teritoriale, inclusiv pacienții medicilor dentiști care intră în rezidențiat? 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe