Început în trombă, procesul
de modificare şi de actualizare a legii de protecţie a fumătorului pasiv a ajuns,
de o lună, să bată pasul pe loc. Nu se mai întâmplă practic nimic după ce acest
proiect de lege a trecut relativ rapid de comisia industriilor şi de cea juridică
din Camera Deputaţilor. Au fost dezbateri peste dezbateri, cu oameni aparent deschişi
pentru dialog din partea acestor comisii. Argumentele aduse de „Coaliţia România
Respiră“, formată din peste 250 de asociaţii şi ong-uri cu mulţi tineri, nu au mai
contat. Totul s-a împotmolit la Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor. Ţinută
în sertar, legea nu a intrat mult timp pe ordinea de zi a comisiei, iar atunci când
cu greu a fost trecută pe ordinea de zi a fost lăsată la urmă pentru a putea fi
amânată pe neobservate pentru sesiunea din toamnă.
Ce s-a întâmplat între timp?
S-au căutat tot felul de subterfugii pentru a aduce alte amendamente, total anacronice
timpurilor pe care le trăim. S-au făcut propuneri de înfiinţare de spaţii de fumători,
adică ceea ce există în legea veche şi nu este respectat din 2005. S-a studiat modalitatea
de a propune şi introduce astfel de spaţii în toate zonele, inclusiv în spitale.
S-a încercat omologarea propunerii de a nu exista aceste spaţii în zonele cazinourilor
sau de a nu exista distanţa de 200 de metri dintre spaţiile de comercializare a
ţigărilor şi şcoli. Noi, cei care susţinem această lege, adică cei care reprezentăm
doar 72% din populaţia României cu dreptul de a respira un aer curat şi nepoluat
de substanţele carcinogene din tutun, am asistat cu multă răbdare la şedinţele acestor
comisii. Ce am constatat?
S-a discutat despre foarte
multe lucruri: de la prevenţia consumului de droguri până la salariile medicilor
şi rolul supraspecializării de dietetician. Trei subiecte importante dar toate
cu legături directe sau indirecte cu fumatul şi consecinţele sale. De la fumat un
tânăr poate trece la droguri; medicii, indiferent de specialitate, sunt cei care
se confruntă cu consecinţele fumatului (nu de puţine ori chiar cei care sunt fumători
plătesc acelaşi tribut ca pacienţii lor); iar dieteticianul are un statut unde fumătorul
sevrat poate şi trebuie să fie ajutat pentru a nu lua în greutate. Cu toate acestea,
când s-a ajuns la votarea legii de control a tabagismului s-a găsit un nou motiv
să fie amânată. E un lucru pe care nu am cum să-l înţeleg.
Alte comisii, din care nu
fac parte medici, profesori de medicină sau manageri de spitale, au dat avizul.
Această comisie de sănătate, care cunoaşte extrem de bine „abilitatea“ cu care tutunul
ucide, a încercat să introducă amendamente care ar anula efectul unui cadru legislativ
modern de control a tabagismului. Stimaţi deputaţi şi senatori, suntem în urmă cu
această lege cu cel puţin zece ani faţă de ţările Uniunii Europene. O ciuntire a
ei nu face altceva decât să anuleze dorinţa celor 250 de asociaţii ca ea să fie
eficientă pentru protecţia tinerei generaţii. O astfel de lege este protectoare,
preventivă, eficientă. Suntem într-o ţară unde inclusiv membrii Comisiei de sănătate
a Camerei Deputaţilor recunosc că bugetul pentru sănătate este mic, că medicii şi
cadrele sanitare emigrează în masă şi, cu toate acestea, ne permitem luxul să amânăm,
să nu le uşurăm munca.
Ce ne costă? O multitudine
de morţi premature, de zile de absenteism de la serviciu, de timpi morţi în producţie,
de incendii prin uitarea ţigării aprinse, de suprafeţe alocate tutunului în loc
să fie pentru cultivarea unor cereale şi legume absolut necesare hrănirii unei naţii,
de păduri tăiate pentru a face hârtia de ţigară care ascunde un drog ucigaş. Să
nu uităm şi costurile pentru Ministerul Sănătăţii care sunt imense; nu doar costurile
directe, dar şi cele indirecte. Se pierde astfel un moment oportun şi această lege
trebuia să intre în forţă până la începerea sezonului turistic. Am vorbit cu mulţi
colegi care veneau din străinătate în România. Toţi acuzau fumul gros din diferite
săli de conferinţe sau alte spaţii publice, inclusiv restaurante şi puburi. Asta
îi îndepărta, practic îi alunga. Nu pot să nu remarc că în jurul nostru multe ţări
vecine au trecut la aplicarea unor legi de protecţie a fumătorului pasiv, a dreptului
acestuia de a respira un aer curat. La Budapesta, inclusiv pe terasele din faţa
restaurantelor este interzis fumatul.
Toate tertipurile care sunt
folosite astăzi nu fac decât să ne ajute să pierdem un moment propice pentru introducerea
noii legi. Toate încercările de ciuntire a unei legi bune vor menţine România în
zona ţărilor cu legi depăşite şi o va aduce într-o zonă criticabilă (şi) pentru
această nerealizare. De menţionat că propunerea de lege a plecat din rândul reprezentanţilor
partidului aflat la guvernare. Oare celor care reprezintă poporul le pasă aşa de
puţin de sănătatea acestuia?
În alte ţări se vorbeşte
despre introducerea pachetului generic, despre absenţa fumatului în orice spaţiu
deschis, inclusiv în campusurile universitare, iar noi nu mai ştim cum să tragem
de timp, uzându-ne energiile creative în bătălii de subsol sau născocind noi capcane
şi piedici. Şi unde? Chiar în Comisia de sănătate!
