Pentru mulţi, pandemia a fost un bun prilej de camuflare și de eliberare. Cu șepci și ochelari de soare, cu barba și podoaba capilară mult crescute, cu haine și pantofi sport, unii români circulă și se manifestă public de parcă ar merge să se înroleze într-o grupare de gherilă. Privesc încruntaţi înspre cei care nu poartă măști și, dindărătul pânzei, aruncă priviri aprige.

Doamnele fie s-au relaxat, adoptând aceeași costumaţie sport pe care și domnii o folosesc în stradă acum, fie și-au asortat masca la fustă și pantofi.

Suferă că s-au închis saloanele de înfrumuseţare, dar suferinţa nu se vede și în jurul ochilor, care sunt înconjuraţi, poate mai mult ca odinioară, de culori și forme care ar face-o invidioasă și pe Șeherezada.

Purtarea măștilor are și un efect pervers. Și nu mă gândesc aici la autoginefilie. Am citit sau am auzit în diverse intervenţii online că i-a introdus pe unii într-un univers la care visau sau pe care și-l imaginau.

Fanteziile recurente au prilejul acum să fie exprimate. Se și văd în cărţile lui Edgar Allan Poe, Arthur Schnitzler sau Louis Paul Boon. La fiecare intrare în supermarket se și închipuie că au pătruns în vreo sală măreaţă și încăpătoare, prin care se perindă necunoscuţi și necunoscute la un bal mascat organizat de cineva important, care e mereu în umbră.

Masca îl face pe om! Îl face să-și gestioneze mai bine așteptările nesigure. Îl face să-și exhibe multe dintre pornirile reprimate.

Femeile care ies acum din case nu au măști de dantelă și nici nu-s complet goale. Dar parcă mulţi ochi asemenea personajului schnitzlerian se iţesc avizi acum de sub măști prin magazine.

Fiecare dintre aceste făpturi ieșite în interes profesional, pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor sau animalelor domestice ori pentru activităţi fizice indivi­duale, „rămân totuși un mister” și din spatele măștilor strălucesc „ochi mari ca niște enigme irezolvabile” („Cu ochii larg închiși”).

Femeile din Texas obișnuiesc să poarte în genţi un carneţel, o ruletă și un creion. Nu știi când e nevoie să le folosești! Multe mame își sfătuiau fiii să aibă mereu în buzunar un prezervativ. Nu știi niciodată cum ajungi într-un context și e nevoie să-l folosești!

Ceea ce era, la începuturi, marca modernităţii în medicină, necesitate și firesc al gripei spaniole, semn al protestului și conștientizării civice, simbol al anxietăţii, marcă a jefuitorilor de bănci ori fetiș va deveni curând accesoriu vestimentar.

Masca s-a maturizat și a ieșit în lume. A stat destul în spitale. E vremea migraţiei pe tărâmul modei. Copiilor li se va pune în ghiozdan un dublu pacheţel: cu mâncare și cu măști.

Și, din păcate, nu va exista o democratizare a chipurilor, ci în școlile românești va conta dindărătul cărui brand îţi va sta figura.