Raportul
Surgeon General (SUA) a ajuns la a 32-a ediție, după ce a fost lansat în 1964.
El semnalează o jumătate de secol de progrese realizate în domeniul controlului
și al prevenției tabagismului. Vorbim aici de un proces epidemic încurajat și
oblăduit de stat în multe țări și de singurul drog comercializat oficial peste
tot pe mapamond. În toți acești ani, dovezile științifice au fost indubitabile,
în condițiile în care până și industria tutunului a obosit să mai combată
efectele mortale „iluzorii” ale fumatului activ și pasiv. În toată această perioadă,
cifrele crude sună lugubru, dar se pot identifica și nuanțe optimiste. Astfel,
în 50 de ani au murit din cauza fumatului 20 de milioane de americani. Autorii
raportului chiar spun că este o catastrofă care putea fi evitată. Dacă
prevalența se menține la valorile actuale, 5,6 milioane de americani mai tineri
de 18 ani vor plăti acest tribut prematur prin boli generate sau legate de
fumat. Din peste 20 de milioane de americani uciși (practic, mai mulți decât
cei uciși în Primul și în al Doilea Război Mondial la un loc), majoritatea erau
fumători activi, dar 2,5 milioane din aceste decese s-au produs la fumători
pasivi. Și, la aceste numere mari se adaugă și 100.000 de nou-născuți care au
murit în ultimii 50 de ani prin deces subit, complicații ale prematurității,
ale greutății mici la naștere, toate urmarea fumatului parental.
În
aceste condiții, nu ar trebui să ne mire afirmația experților americani că,
pentru SUA, în ciuda progreselor făcute, singura metodă principală de prevenție
a bolilor și deceselor rămâne combaterea fumatului. Și aici vin veștile bune.
Prevalența fumatului în rândul adolescenților a scăzut la mai puțin de jumătate
față de 1964, chiar dacă, în prezent, din 42 de milioane de americani fumători,
trei milioane sunt elevi sau studenți. Apoi, sunt 16 milioane de americani cu
boli cauzate de fumat (care pierd, în medie, zece ani din viață). Costurile
atribuibile fumatului sau expunerii la fumat au continuat să crească,
apropiindu-se de 300 de miliarde de dolari anual, cu costuri directe de 130 de
miliarde și pierderi din diminuarea productivității de mai mult de 150 de
miliarde. Acest lucru se întâmplă deoarece în viața reală există o inerție
între scăderea epidemiei de fumat și cea a costurilor reale.
Politicienii
români care au pedalat în campania electorală pe legea prevenției oare or fi
știind că această lege trebuie să debuteze cu apărarea legii actuale și că ea
poate realiza economii la bugetul de sănătate (și nu numai)? După cât de
interesate sunt anumite foruri parlamentare și după cum unele televiziuni
refuză să difuzeze spoturile realizate de Societatea Română de Pneumologie și
de Societatea Română de Cardiologie, nu-mi rămâne decât să mă mir că noi
discutăm în continuare despre variante de schimbare a unei legi care are și se dovedește
că aduce efecte benefice. Dacă plecăm de la premisele vehiculate repetitiv în
presa românească, anume că sunt țări unde legile sunt ușoare și la noi ea se
dovedește prea dură, ar trebui să ne întrebăm: de ce Rusia sau China, unde
marile concerne de țigări au făcut legea de foarte mult timp și unde prevalența
tabagismului a ajuns la 60%, se precipită în prezent să promoveze legi dure
antifumat? Poate că toți cei care încă afirmă că legea noastră este antifumător
și nu antifumat, ziariști sau moderatori de talk-show-uri, vor pricepe că legea
încearcă să protejeze fumătorul pasiv și să evite drame suplimentare pentru ei
și pentru familiile lor.