Sărbătorită în a treia joi din luna
noiembrie, Ziua naţională fără tutun a ajuns la a zecea aniversare. Ea a
fost adoptată de Guvernul României, la cererea Ministerului Sănătăţii, în
parteneriat cu „Aer Pur“ România şi TVR2. Alegerea acestei zile nu a fost
întâmplătoare: în urmă cu 36 de ani, tot într-o joi de noiembrie, Divizia
California a American Cancer Society a reuşit să convingă un milion de fumători
să renunţe pentru o zi la acest obicei dăunător sănătăţii lor şi a celor din
jur. De atunci, an de an, a treia zi de joi din noiembrie este celebrată în SUA
ca zi fără tutun. Este şi un moment de reamintire a situaţiei la capitolul
„controlul tabagismului“ în ţara noastră.
În România, prevalenţa fumatului în 2011,
din datele Global Adult Tobacco Survey (GATS), un studiu coordonat de
Ministerul Sănătăţii, este, la adult, de 26,7%. Aceste valori arată o uşoară scădere,
comparativ cu anii precedenţi, când prevalenţa atingea şi 35%.
Există o bătălie pentru aceleaşi eşantioane
populaţionale pe care o dăm noi, cei din frontul antifumat, şi unde ne întâlnim
de fiecare dată cu companiile transnaţionale de tutun: adolescenţii. În 2007,
în România, prevalenţa consumului de tutun în ultimele 30 de zile, în rândul
adolescenţilor de 16 ani a fost de 25% (conform Studiului naţional privind
consumul de tutun, alcool şi droguri – România, 2007). După aceeaşi sursă, băieţii
fumau mai mult decât fetele, respectiv 26% vs. 23%. Dacă în 1999 diferenţa
dintre cele două sexe era de 11%, aceasta s-a redus la 6% în 2003, ajungând la
3% în 2007. Astfel, şi adolescentele din România s-au înscris în curentul
acesta nefast ascendent, de consum de tutun. Cum acelaşi studiu raportează că
fumatul este încă prezent, în ciuda unei legislaţii cu fisuri (legate de spaţiile
publice), într-o serie de instituţii ale statului (20,7% în clădiri
guvernamentale, 10,4% în instituţii medicale, 25,1% în şcoli şi 47,5% în
universităţi), avem deja o imagine completă a situaţiei tabagismului la noi.
În acest context, companiile transnaţionale
de tutun s-au orientat şi se vor orienta în continuare spre categoriile mai
vulnerabile. Adolescenţii, dacă nu vor fi informaţi într-un mod corespunzător,
vor merge într-o singură direcţie, spre acumulare de comorbidităţi şi alterarea
calităţii vieţii. Măsurile legislative nu prezintă o importanţă deosebită
pentru aceştia, dacă ele nu sunt respectate de modelele lor adulte şi nu pot
constitui la vârsta lor o metodă de constrângere, pentru că va exista un „fruct
interzis“, pe care doresc să-l guste.
De ce este importantă această zi? Este un
moment de analiză a realităţilor româneşti şi, concomitent, de disciplinare a
strategiilor celor care sunt în frontul antifumat. De la ultima zi naţională,
progrese vizibile pe plan legislativ nu s-au făcut, deşi a existat un interes
trecător din partea unuia sau a altuia din partidele politice aflate fie la
conducere, fie în opoziţie. Din păcate, nu a existat o finalitate de corecţie a
legislaţiei de protecţie a fumătorului pasiv, cu toate că am asistat la un
moment unic, când liderii de opinie şi preşedinţii mai multor societăţi şi
asociaţii profesionale au semnat un memoriu de susţinere a schimbării
legislative, pentru Parlamentul României. Aşa cum se poate însă uşor vedea în
Bucureşti şi în ţară, această lege este puţin respectată, chiar şi cu golurile
induse premeditat în conţinutul ei, legat de spaţiile fără fumat din
restaurante, baruri, puburi etc. Nu s-a făcut mare lucru nici pe linia
controlului şi a penalizării celor care nu respectă un minimum de protecţie
pentru fumătorii pasivi din ţară, victime mai mult sau mai puţin conştiente ale
fumului de ţigară. Se induce însă – nu întâmplător – şi se întreţine un
conflict artificial şi se poartă discuţii sterile pe teme ca persecuţia fumătorilor,
diferite surse de asistare a fumătorilor altele decât cele validate ştiinţific
(precum ţigara electronică). În această capcană, nu de puţine ori, cad şi ziariştii
de la noi.
Există o lumină la capătul tunelului.
Programul „Stop Fumat!“ şi-a continuat activităţile, asigurând consiliere şi
asistenţă fumătorilor dornici să o rupă cu această dependenţă, dar şi aici este
loc de mai bine. Societatea Română de Pneumologie (SRP), prin Secţiunea de
tabacologie, a organizat şi organizează ateliere pentru medici de diverse
specialităţi, pentru înarmarea lor cu instrumente utile de sprijin al fumătorului.
Ne-am confruntat de-a lungul anilor (şi am remarcat şi anul acesta, cu ocazia
workshopului de la Rm. Vâlcea) cu faptul că interesul medicilor nu este pe măsura
ofertei noastre. În schimb, şi alte societăţi, precum cea de cardiologie, ni
s-au alăturat şi împreună am perfectat un program de colaborare pe termen lung,
cu înfiinţarea unui site suplimentar, care poate fi util pentru toţi cei ce
doresc să ni se alăture. Aşteptăm, desigur, şi alte societăţi să facă acest
pas. Un alt element pozitiv din acest an a fost apariţia Ghidului de asistare a
fumătorului, elaborat de European Network for Smoking Prevention (ENSP) şi
preluat cu acceptul tabacologilor români, din Ghidul naţional de consiliere a
medicilor şi pacienţilor, iar implicarea liderilor de opinie de la noi în
realizarea unui ghid european a fost remarcabilă.
Obiectivul principal al unei astfel de zile
este de a induce stoparea fumatului, fie şi pentru o zi. De aceea, desfăşurarea
de campanii media şi a unei conferinţe de presă pentru a sensibiliza politicul şi
publicul larg, adolescenţii în special, asupra riscurilor expunerii la fumat îşi
găsesc pe deplin locul tocmai în această Zi naţională fără tutun. Aşteptăm concomitent,
nu ca pe un slogan electoral, să resimţim, după aceste alegeri, un interes
crescut din partea guvernanţilor, pentru a recupera distanţa care se conturează
în ultimul timp faţă de vecinii noştri (bulgari şi unguri), la care legislaţia
antifumat este funcţională şi protecţia fumătorului pasiv este reală şi nu
„virtuală“, cum se întâmplă la noi…
