Informatica pentru sănătate este astăzi un
domeniu nu doar unanim acceptat, ci şi foarte apreciat de lumea medicală. Nu
întotdeauna a fost aşa, iar dificultăţile apariţiei unui nou domeniu în ştiinţă
şi cunoaştere, cu implicaţii în practica medicală, au fost inerente. Domeniul
s-a născut la intersecţia dintre medicină şi informatică, poate chiar dintre
gândirea medicilor, a personalului medical, şi cea a inginerilor, a
matematicienilor şi informaticienilor. Or, la început, între aceste două
categorii era o diferenţă uriaşă, ce părea greu de depăşit.
Cartea Informatica de sănătate din România – 50 de
ani de istorie trăită este scrisă de matematicianul Dan D. Farcaş cu mult talent
scriitoricesc. Ea constituie o dezvăluire pentru marea majoritate a cititorilor
şi, în parte, chiar pentru specialiştii noului domeniu. Dan Farcaş –
informatician, doctor în matematici – a lucrat alături de mari personalităţi în
domenii privind informatica în general şi organizarea sanitară. În plus, este
un om de cultură: a scris eseuri şi volume de literatură ştiinţifico-fantastică.
Pe lângă cultura sa vastă, este şi un foarte bun povestitor, care atrage
întotdeauna un larg auditoriu. Noutatea pe care o aduce Dan Farcaş în cartea de
faţă este abordarea, dintr-o incidenţă aparte, a domeniului. El vorbeşte despre
cincizeci de ani de istorie trăită, într-un segment al informaticii medicale
definit de el ca informatică de sănătate sau informatică pentru organizare
sanitară. Nu avem niciun motiv să nu îl credem în tot ceea ce spune, ba, mai
mult, mărturia sa este foarte valoroasă, venind din partea unui specialist ce a
trăit în anturajul apropiat conducerii, apropiat celor ce luau decizii.
Am avut, mărturisesc, emoţii când am citit
despre realizările timişorene privind calculatoarele MECIPT (Maşina Electronică
de Calcul – Institutul Politehnic Timişoara) 1 şi 2. A fost una dintre marile
realizări ale ciberneticii şi informaticii româneşti, care s-a bucurat de
recunoaşterea specialiştilor din domeniu. De aici începând, drumurile noastre
s-au întâlnit, ba chiar eforturile noastre au fost reunite într-un cerc comun
de bionică, interdisciplinar, care urmărea să aducă modul de gândire şi
limbajul la un nivel comun de înţelegere a noilor tehnologii şi concepte.
Punerea în acord a cel puţin unei părţi din gândirea medicală cu rigurozitatea
inginerească este relatată extrem de atractiv în acest volum. De aici am aflat
că inginerii ne priveau atunci cu detaşare şi umor. Treptat însă, s-a
demonstrat că şedinţele săptămânale de la clinica profesorului Eduard Pamfil au
deschis o cale de înţelegere între diferitele specialităţi. În plus, au diluat şi
chiar au şters anxietatea sau uneori repulsia faţă de domeniul străin. Se poate
spune că acest cerc a creat condiţiile unei deschideri, la care au participat
pionierii informaticii medicale.
Autorul relatează şi
întâlnirile cu somităţi ale domeniilor interdisciplinare, cum ar fi G. Moisil,
C. Bălăceanu-Stolnici, E. Nicolau, V. Săhleanu, E. Pamfil etc. De asemenea,
sunt relatate eforturile de organizare a diverselor acţiuni ce au lansat
informatica medicală românească. Ce uită să spună colegul nostru este faptul că
simpozionul Medinf a fost prima manifestare naţională, cu largă participare şi
periodicitate bine stabilită, din întreaga Europă. Deci coeziunea dintre cei
pasionaţi de informatica medicală de la noi era mult mai mare decât în alte părţi.
Şi totuşi, cum era şi
firesc, vedem că au existat tendinţe centripete de a crea colective, catedre,
comisii de informatică medicală, în paralel cu forţe centrifuge, ce voiau să
limiteze informatica medicală doar la administraţia medicală. Este adevărat că
informatica medicală are o valoare inestimabilă pentru organizarea sanitară.
Însă, cum este şi firesc, informatica a pătruns în gândirea medicală, a
transformat euristica medicală, deschizând perspective nebănuite. Noua ramură
se numeşte bioinformatică şi stă la baza înţelegerii biologiei celulare, dar şi
a altor niveluri ale organismului uman şi ale mecanismelor de boală. Această
deschidere a avansat extraordinar în ultimele două decenii, iar unul dintre
rezultatele valoroase (nu singurul) este cunoaşterea genomului uman.
Este pentru prima dată când o carte mă
surprinde, declanşându-mi emoţii deosebite. Cu Dan Farcaş şi cu Gh. Mihalaş am
constituit o tripletă de pionieri a căror muncă nu a fost zadarnică. Să nu uitaţi
că informatica românească este recunoscută şi apreciată pe plan internaţional.
De asemenea, şi informatica medicală de la noi se bucură de o apreciere
deosebită. Mulţi dintre cei ce au făcut parte din bordul societăţilor europene şi
mondiale au fost români.
Este bine ca acest volum să fie cunoscut de
generaţiile tinere, dar şi să fie prezentat de generaţiile ce au ajuns să aibă
prestigiu ştiinţific. Şi la noi în ţară au existat şi vor exista realizări de
vârf, gândire teoretică şi cercetare de performanţă cu cel puţin un pas
înaintea gândirii cotidiene profesionale. Cei care visează viitorul nu vor
putea fi opriţi în a-l construi. Totul depinde de voinţa tinerei generaţii.
Autorul este un model pentru cei ce vor să
facă performanţă, iar cercetarea statistică, informatica populaţională rezolvă
multe probleme, începând de la epidemii, boli cronice, până la boli genetice,
factori de mediu periculoşi etc. Dacă azi am scăpat de o parte mare a
pericolelor epidemiologice, în mare parte, aceasta se datorează statisticii şi
urmăririi computerizate a fenomenelor.
