Un spital din provincie a fost amendat în urma decesului unei asistente medicale la locul de muncă. Nesurprinzător, în acel spital nu erau marcate orele de lucru, nu se respecta repausul obligatoriu de 48 de ore legate, erau frecvente turele de 12 ore cu doar alte 12 ore de repaus între ele. Amenda dată de ITM: 1.500 de lei. Sub un salariu minim. Ieftin, rentabil pentru spitalele de stat. La cursul acesta, resursa umană devine consumabilă accesibilă.
E oricum evident că nu teama de amenzi îi va determina pe administratorii sistemului public medical să vă protejeze, măcar în limitele legii, dacă nu pe potriva riscului profesional considerabil pe care îl suferiţi. Nu puteţi conta, dragi colegi, decât pe dumneavoastră înșivă. Așa că m-am gândit să reamintesc lista celor „zece moduri de a întări rezilienţa”, propuse de Asociaţia Americană de Psihologie, adaptată la contextul și profesiile noastre.
• Cultivaţi legăturile umane. Socializaţi. Într-un mediu ierarhic, competitiv, machist, sacrificial și adesea intrigant, cum e cel spitalicesc, e o sarcină foarte dificilă. Dar nemulţumirea e un liant social eficace. Tovărășia de suferinţă e cea mai solidă.
• Nu priviţi crizele ca pe probleme insurmontabile. Asta dacă încă trăiţi.
• Acceptaţi schimbarea. Imaginea, statutul social, rolul nostru în lume se schimbă dramatic, e inevitabil și nu neapărat rău. Dar, în orice versiune a lumii noastre, va fi nevoie de dumneavoastră și de ceea ce faceţi.
• Stabiliţi-vă obiective realiste. Singurul nostru obiectiv realist e să fim de ajutor. Atât cât putem și nu mai mult de atât. Dacă obiectivul devine supravieţuirea, s-ar putea să fiţi dumneavoastră cel care trebuie să fie ajutat.
• Acţionaţi. Când suferinţa e prea mare și rutina e strivitoare, e ușor să devii „mioritic” și resemnat. Dar e un semn de depresie și burnout. Aduceţi-vă aminte că meseria dumneavoastră e una a deciziilor și a acţiunii.
• Crizele sunt momente de autocunoaștere. Și de cunoaștere a viciilor sistemului și a lumii în care existaţi și lucraţi. Nu irosiţi crizele.
• Cultivaţi o imagine de sine pozitivă. Suferim din cauza diferenţei dintre imaginea așteptată (profesie nobilă, eroică, salvatori de oameni) și derizoriul, umilinţa imaginii reale. Trebuie să lucrăm la ambele capete ale spectrului.
• Puneţi lucrurile în perspectivă. Criza și trauma fac timpul să se îngusteze, să se concentreze în secunda critică și să rămână înţepenit acolo. Medicina defensivă se cantonează în răspunsul imediat la traumă.
• Fiţi optimiști. Pesimismul e facil. Păstraţi speranţa că vi se vor întâmpla și lucruri bune. E nevoie de antrenament.
• Aveţi grijă de dumneavoastră. Aici eșuăm cel mai des. Uităm că suntem oameni, că ne îmbolnăvim, că sub halatul alb e o făptură vulnerabilă, cu nevoi și dorinţe. Viaţa dumneavoastră valorează infinit mai mult decât cei 1.500 de lei.
