Una dintre prezentări am încheiat-o cu vorbele părintelui designului industrial, Raymond Loewy: „Cea mai frumoasă dintre forme este a unei curbe de vânzări ascendente”.
Suntem înconjuraţi de obiecte, le folosim, le vedem și le cumpărăm, dar foarte rar ne întrebăm cum au ajuns ele să arate așa ori cine le-a conceput și realizat. Tot ce vedem și utilizăm are impact asupra noastră. Suntem influenţaţi mai mult decât ne imaginăm de obiectele create de designeri, de forma lor, de experienţa pe care o avem când interacţionăm cu ele. Optimizarea experienţei omului – în interacţiunea cu obiectul – este pentru mulţi designeri un aspect esenţial. Suntem forma(ta)ţi de școala românească să privim inovaţia doar din unghiul raţiunii și de aceea multe dintre experienţele pe care le avem în diferite compartimente ale societăţii sunt întristătoare. Când vom privi inovaţia din perspectivă emoţională și designul-intuitiv, dar mai puţin normativ, vom observa o schimbare majoră societală. Când a fost întrebat care e noutatea adusă de noul sistem de operare MacOS X, Steve Jobs n-a răspuns în termeni tehnici, ci astfel: „Am făcut iconiţele de pe ecran să arate atât de bine, încât îţi vine să le lingi”.
Le spuneam celor prezenţi la training despre faptul că femeia este CPO – Chief Purchasing Officer, cea care decide cumpărăturile –, oportunitatea numărul unu pentru companii, și am citat-o pe Marti Barletta, care atrage atenţia că femeia americană reprezintă „cea mai mare economie din toată lumea”. Așa încât, asemenea lui Steve Jobs, cei aflaţi în poziţia de CEO e bine să se convertească în Chief Emotional Officer, pentru a cuceri inimile clientelor, clienţilor, în general. Oamenii pot deveni receptivi la obiecte concepute cu un design provocator. Când scriu „provocator” mă gândesc la simplitate, cea care reduce multe dintre potenţialele greșeli. Obiectele prost concepute și construite, chiar dacă sunt menite a rezolva probleme majore, conduc, inevitabil, la greșeli. Nu intenţionez să continui să scriu despre legătura dintre forma estetică a obiectului şi parametrii săi funcţionali, ci doar să (re)introduc în atenţie importanţa designului.
La finele secolului al XIX-lea, esteticieni francezi vorbeau despre frumuseţea utilă a formelor. Ulterior au pus bazele esteticii industriale – știinţa frumosului în sfera producţiei industriale. Jacques Viénot era interesat ca obiectele destinate utilizării zilnice să fie plăcute privirii. Raymond Loewy, francezul emigrat în SUA, scria că „urâţenia se vinde prost” și apela la conceptul frumuseţii prin funcţionalitate și simplitate. Ideile și creaţiile sale au schimbat aspectul vieţii americane. În anul 1949, revista Time prezenta chipul lui Loewy pe copertă.
Patru decenii mai târziu, acesta a fost considerat unul dintre cei mai importanţi 100 de americani din secolul XX. Conștienţi sau nu, la mijlocul secolului trecut, americanii au trăit „in a Loewy-designed world” – de la pasta de dinţi (tubul Pepsodent), frigiderele în care-și păstrau alimentele (Coldspot), mașinile pe care le conduceau, logourile unora dintre cele mai importante companii (Shell Oil Company, Exxon, Greyhound ori Nabisco) până la designul pentru NASA.
În 2002, fiica lui Raymond Loewy observa că atât publicitarii, cât și clienţii se întorc la un design de calitate și, fără modestie, considera că designul de calitate începe cu Raymond Loewy.
Vă rog, aruncaţi o privire și înspre creatori precum Coco Chanel, Frank Lloyd Wright, Charles Eames ori David Kelley. Și înspre unul dintre preferaţii mei: Karim Rashid. Medicina are nevoie de un design de calitate și de persoane care să înţeleagă importanţa acestuia.