Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Despre (abuz de) putere şi alţi demoni

Viața Medicală
Dr. Adriana TRĂISTARU luni, 25 mai 2015
    A trebuit să treacă ceva vreme până să fiu capabilă să scriu aceste rânduri fără a izbucni în plâns, fiindcă, deşi rezistenţa mea la jigniri la locul de muncă a fost deseori încercată de-a lungul timpului, nu am reuşit să câştig încă imunitate faţă de umilinţă, singurul antidot găsit fiind demisia. Îndemnul lui Gabriel Diaconu din articolul „Acuz!“ (nu îl cunosc, felicitări pentru atitudine) m-a făcut să am curaj să vorbesc despre lucruri care nu trebuie spuse şi, mai ales, public.
   Da, sunt un exemplu concret de victimă a unui „satrap medical provincial“, care înţelege să conducă o secţie a unei instituţii publice ca pe moşia proprie, dictatorial şi autocratic, dispreţuind şi umilind subalternii, în raptusuri repetate de ură viscerală, agresiune şi violenţă, într-un limbaj care compromite calitatea de intelectual pe care orice absolvent de Medicină ar trebui să o aibă.
   Sunt – mai exact am fost, timp de 24 de ani – angajată a Spitalului Judeţean Vâlcea, în specialitatea cardiologie, pe care am dobândit-o greu, prin ani de trudă, renunţare şi sacrificii, nu datorită unui IQ scăzut – contraargument sunt zecile de premii întâi de la şcoală, admiterea per primam la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, cu media 9,48, absolvirea acesteia în anul 1985, cu media 9,82, admiterea la primul secundariat naţional, după Revoluţie, în specialitatea cardiologie, Policlinica nr. 2 Râmnicu Vâlcea, absolvirea secundariatului la Institutul „C. C. Iliescu“, cu media 9,64, obţinerea titlului de medic primar cinci ani mai târziu, susţinerea cu medii mari a celor trei examene (de ce trei, „prietenul“, şef de secţie, ştie de ce) pentru accederea în secţia cardiologie, în urmă cu zece ani –, ci pentru că este o specialitate grea, iar eu, urmare a unui dat genetic, sunt un om foarte responsabil, cu o conştiinţă exagerată a datoriei, care face ca lucrurile grele să fie şi mai grele. Dacă stăpânirea cardiologiei a fost grea, profesarea ei în condiţiile sistemului sanitar românesc a fost şi mai grea – volumul imens de muncă, dificultatea extremă a cazurilor, precaritatea resurselor materiale, stresul zilnic, zbuciumul pentru nenumăratele urgenţe, miile de nopţi de veghe şi nesomn, sfidând limita rezistenţei biologice, toate au putut fi depăşite prin satisfacţia salvării vieţilor bolnavilor. Dar teroarea exercitată periodic de şeful de secţie („de ce ai internat, de ce ai trimis, de ce ai doi bolnavi în terapie intensivă, de ce, de ce?“), gratuită, nejustificată, umilitoare şi, aş zice, chiar batjocoritoare („cum ai îndrăznit să pui un bolnav în salonul meu, fir-ai a dracu’“) m-a învins, aşa încât am recurs la singurul gest demn: acela al demisiei.
   Aşadar, sistemul sanitar din România îşi sacrifică proprii angajaţi (experienţa acumulată în 24 de ani de practică medicală nu poate fi în niciun fel desconsiderată şi nici repede înlocuită) pentru a satisface setea de putere, delirul de grandoare al unor şefi de secţie care se proclamă zei locali, ce emit „indulgenţe papale“ pentru a permite unor medici să lucreze într-o secţie vremelnic condusă de ei.
   Secretul succesului (a se citi liniştea de la locul de muncă, indispensabilă desfăşurării actului medical)? Posibil „tainul“, considerat cuvenit din greşit presupusele „satisfacţii“ rezultate din internarea bolnavilor.
   Este o realitate foarte tristă şi foarte gravă, care a fost posibilă şi din cauza acceptării prin non-implicare a celor îndrituiţi să vegheze la respectarea „sănătăţii şi securităţii în muncă, a demnităţii şi conştiinţei angajaţilor“ (Codul Muncii, Legea 53/2003, cap. II, art. 6 şi 8), recte a conducerii Spitalului Judeţean Vâlcea, care nu a considerat necesar nici măcar să analizeze situaţia.
   De altfel, celeritatea cu care conducerea Spitalului a răspuns cererii formulate de şeful de secţie, la două zile după demisia mea, pentru trimiterea spre aprobare de către Consiliului Judeţean a postului devenit liber, reprezintă pentru mine încă un gest de sfidare, iar pentru medicul în cauză, probabil, „o felicitare“ pentru acest tip de comportament (conform versetului biblic: „Ţine-o tot aşa, eşti pe calea cea bună“). Tăcerea plină de laşitate a colegilor, politica de omerta a conducerii spitalului, de: n-am auzit, n-am văzut, „ce haine frumoase are împăratul“ este foarte periculoasă, permiţând statuarea ca normal a gravelor abateri comportamentale ale şefului de secţie. Pentru că împăratul este gol, domnilor, şi ar trebui sfătuit (măcar atât!) să se acopere cu hainele bunei-cuviinţe şi ale respectului faţă de cei din jur, „albinele lucrătoare“ din secţie – doctoriţe, asistente şi infirmiere – pe care nu le-a apărat nimeni vreodată de furiile paroxistice ale şefului de secţie.
   Ce rost are acest text? Poate că şeful de secţie va afla că i-am fost alături, ca şi ceilalţi colegi, subliniez, alături şi nu împotrivă şi nici măcar în competiţie profesională, întru bunul mers al lucrurilor din secţie, iar conducerea spitalului, că, dacă va continua să ascundă gunoiul sub preş, va pierde, rând pe rând, toţi angajaţii spitalului. În final, nou-venitului în Secţia cardiologie şi tinerilor absolvenţi de Medicină, intraţi în sistemul sanitar românesc, le transmit atât de potrivita şi actuala atenţionare a lui Dante, din Infernul: „Lasciate ogni speranza, voi q’entrate“. Totuşi, succes!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.