Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Despre frică

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 27 august 2021

Cât din ceea ce facem e motivat de frică? Pentru că suntem între paginile unei reviste profesionale, mă refer acum la profesie.

k-nz-depressionO bună parte din activitatea noastră de medici e standardizată, o facem automat, conform ghidurilor și rutinelor pe care ni le-am stabilit de-a lungul anilor. Adesea însă suntem puși în situaţia să facem mai mult, un pas suplimentar. Sau, confruntaţi cu alegerea de a-l face sau nu, să refuzăm să îl facem.

Mai-binele este dușmanul binelui, zice un adagiu chirurgical. Vorbim mult despre medicină defensivă, dar unde ne duce, pe fiecare dintre noi, frica în practica medicală?

Pe mine unul, frica m-a dus mereu prea departe. Am fost genul de medic, de psihiatru, căruia îi e greu să le dea drumul pacienţilor. Am făcut lucruri care mi-au depășit atribuţiile din fișa postului și timpul de consultaţii, pentru că mi-a fost frică pentru un pacient. Și frică pentru mine, de a nu avea pe conștiinţă durerea sau moartea cuiva, când poate aș fi putut face mai mult ca să o previn.

Mi s-a întâmplat, așa cum povesteam chiar în Viaţa Medicală acum mulţi ani, să alerg disperat pe bicicletă în drum spre un pacient care ameninţa că se sinucide. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fiu trezit noaptea de vreo situaţie imposibilă, sau, din contră, trivială. Și în general dorm prost. Și recunosc că cel puţin o parte din devotamentul meu aparent faţă de pacient și profesie nu e generozitate, ci frică.

Desigur, lucrurile ar fi putut sta invers. Tot de frică, aș fi putut pune limite strâmte. Aș fi putut să refuz să îmi mai dau numărul de telefon (acum îl dau fiecărui pacient, e aproape un bun public). Aș fi refuzat să văd unii pacienţi, cu care nu mă simt în siguranţă.

Aș fi refuzat să practic „ medicina de avarie”, în care doar limitez pagubele, știind prea bine că lucrurile nu vor ieși bine, la final, decât printr-o minune.

Orice aș fi făcut, tot aș fi trăit în frică. După micul meu deceniu-și-ceva de practică independentă, nu mai văd frica, anxietatea, ca pe o entitate separată, o categorie psihologic distinctă sau un animăluţ preistoric cuibărit în sistemul meu limbic. Frica face parte din mine, e în fiecare fibră a conștiinţei mele.

Ca mai toţi oamenii, sunt mult mai capabil să mă tem decât să iubesc. Am ajuns să accept cine sunt și ce mă motivează. Dacă există un plan mai mare, dacă există ceva nobil în profesia mea, acel ceva nu e în mine și nu mă înnobilează pe mine, ci este transcendent, vine din convenţia etică a valorii intrinseci și incalculabile a oricărei vieţi, indiferent cât de umile, și asta nu e înăuntrul meu, ci undeva într-un spaţiu social rarefiat, dar universal.

M-am împăcat cu frica mea. Acum, dacă ea n-ar mai fi atât de obositoare, totul ar fi perfect.

Etichete: frica medicina ghiduri medicale sinucidere vlad stroescu

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.