Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Despre întârzieri

Viața Medicală
Prof. dr. Viorel ORDEANU vineri, 15 iulie 2022

Punctualitatea nu mai este o calitate preţuită, în special la nivelul social mediu şi inferior, ca poziţie socială, vârstă etc.

intarziere

Ne plângem tot timpul de întârzieri, de la întârzierea trenului, a plăţilor și altele, până la întârzierea punerii în funcţiune a unor obiective importante, dar toţi întârziem la cursuri, la întâlniri, la petreceri, uneori chiar şi la examen. Şi orice motiv sau pretext poate să justifice întârzierea. Glumeţii spun că, în Ardeal, clasicul bal de sâmbătă seara era anunţat „pentru români la şase şi pentru nemţi la şapte”.

Aproape nimeni nu mai ţine cont în practică, deşi am trecut şi prin secolul vitezei, că strămoşii romani ne îndemnau să folosim clipa. Dictonul „Carpe diem” (Foloseşte ziua, deși mulţi dintre noi îl cunosc sub forma „Trăiește clipa” - n.n.) mai este valabil şi azi, iar cei care dormeau efectiv mai mult de șase ore erau consideraţi leneşi.

Turcii spun că „fiecare afacere are ziua ei”. Iar românul harnic spune „nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”, aşa că, de cele mai multe ori, de exemplu, o sticlă începută nu e lăsată pe mâine. În Occidentul european se spunea că „punctualitatea este politeţea regilor”, deoarece nu aveau cum să îşi arate altfel respectul pentru supuşii lor. Dar punctualitatea se învaţă de mic, fiind o componentă a educaţiei.

Mi-aduc aminte că, pe vremuri, când lucram în Baza Navală, autobuzul care ne lua de la gară şi ne ducea la dana unde era vaporul nu aştepta întârziaţii, deci pedeapsa imediată era mersul pe jos în condiţii dure, iar celelalte urmau.

Altădată, când un tânăr locotenent ajunsese la dană, alergând, tocmai când nava se desprindea de cheu, aceasta s-a oprit, dar nu s-a întors. Aşa că a aruncat şapca şi „sacul de marinar” (echivalentul raniţei de la infanterie), pe care le-au prins colegii de la bord, iar el a sărit în apă (cu frumosul costum de camgarn bleumarin, cămașă albă și cravată neagră) şi a înotat până la navă, unde a fost recuperat şi au plecat la drum. Dar astăzi vinovatul ar putea fi considerat victimă.

Cei care lasă totul pe mâine

Din păcate, nu numai noi suntem afectaţi de acest – am putea să îi spunem – „sindrom psihic”. Discutam odată cu un prieten stabilit în Florida, care îi numea pe mexicani „mañana” (în spaniolă însemnând mâine) deoarece, ca mai toţi latino-americanii, aveau acelaşi răspuns la orice sarcină, chiar dacă era urgentă, şi nici măcar nu aveau nevoie de motive. După care se conformau principiului că „orice treabă începută este pe jumătate terminată”.

Dar când am văzut că prietenul meu se grăbea chiar şi fără niciun motiv, repetând că „ time is money” (timpul înseamnă bani – n.n.), mi-am dat seama că se adaptase perfect locului, se „americanizase”. Deşi tot ei spun că „dacă te prezinţi la o întâlnire de afaceri înainte de ora 10:00, înseamnă că eşti disperat”.

În urmă cu ceva timp, pe vremea când lucram la o faimoasă instituţie medicală aflată în centrul Bucureştiului, au început lucrări de reparaţii şi modernizare cu o firmă de profil. Dar termenul de finalizare trecuse de mult şi lucrările mergeau încet. Directorul instituţiei l-a atenţionat pe
maistrul constructor, iar acesta a răspuns senin că „trag şi ei de timp, că dacă termină aici, în buricul Capitalei, cine ştie pe unde vor fi trimişi la
următorul şantier”.

Și nouă ni se promit multe, dar...

Din păcate, în prezent punctualitatea nu mai este o calitate preţuită, în special la nivelul social mediu şi inferior, ca poziţie socială, vârstă etc. Dar nici în activităţile mai mult sau mai puţin importante pentru societate, economie, finanţe, sănătate etc. Se promite mult, că de la întâi ale lunii următoare, de la anul, la anul şi la mulţi ani...

Şi nouă ni se tot promite că se va îmbunătăţi asistenţa medicală, dar încă nu avem destui medici, încă sunt sate fără medic (au dispărut circumscripţiile sanitare, înfiinţate de profesorul Cantacuzino prin legea din 1910, după model francez, pe motiv că ar fi „moştenire comunistă”).

Au fost scoase din piaţa farmaceutică peste 5.000 de medicamente ieftine, dar avem importuri scumpe şi „suplimente nutritive” care nu vindecă şi nu nutresc pe nimeni, dar au efecte financiare. Iar sănătatea publică a fost surclasată de o boală cu mortalitate medie de 1%, oare ce ne-am fi făcut dacă venea şi variola maimuţei cu mortalitate de 10%?

Şi medicina modernă mai întârzie, nici nu ştim dacă va mai veni, noi sperăm că da. Oficial, speranţa stă în Constituţie, care spune că sănătatea populaţiei este un atribut al Statului, dar cam întârzie. Oricum, până acum bunul Dumnezeu, cu diversele sale înfăţişări şi denumiri, a avut grijă de noi toţi. Şi se mai miră lumea civilizată cât de religioşi suntem ca popor şi că întârziem să ne modernizăm.

Să vedem și ce ne mai arată actualul Recensământ 2021, care se desfășoară cu întârziere, în 2022, și vom afla ce ne interesează abia în 2023. Vom ști care mai este baza sănătăţii publice, în sens larg, și probabil vom deduce cam ce ar trebui făcut și ce se va mai face pentru domeniul nostru profesional, care de fapt ne privește pe noi toţi, cetăţeni și necetăţeni, dar locuitori stabili sau migratori ai României de astăzi.
Până atunci, „Sănătate, că-i mai bună decât toate!”.

Citiți și: Homeopatia – încotro?

Etichete: intarzieri punctualitate time is money asistenta medicala

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC