Cu plagiatori mari, dar și cu mici ciugulitori. Cu cauze mai mult sau mai puţin „nobile”. Dau ca fiind extrem de probabil ca fiecare cititor al acestui articol să fi copiat măcar o dată în viaţa lui, fie și măcar la un extemporal la o materie irelevantă lui, ca să ia o medie mai mare. Sau doar așa, pentru că se putea.

Departe de mine gândul de a începe a ne văita și a da vina pe societate, de a face din noi inocente victime de sistem. Nu prea există plagiatul inconștient. Întotdeauna există o zonă de gri care separă albul imaculat de negreala plagiatului. Mai mică sau mai mare.

Roata a fost inventată cu mult timp în urmă, dar de atunci multe utilizări i-au fost asociate. Avem o societate, avem plagiatori consacraţi mai vechi sau mai noi (de la cărţi de chirurgie la banale articole de viaţă mai sănătoasă), mai subtili sau grosolani de-a dreptul. Ce e de făcut? Ei bine, aici te privește chiar pe tine, cititorule!

Butonul „de aici încolo”

În primul rând ca moratoriu personal, fiecare ar trebui să își definească limitele în care joacă. Probabil că și cei care și-au făcut ceva faimă din furt și-au demarcat teritoriul depășind cu mult griul într-o zonă neagră. Dar vremurile se schimbă. Presupun că pentru unele fapte nu există un buton de anulare sau de restart. Există însă butonul „de aici încolo”.

Merită apăsat cu ceva smerenie. Și asta, dragă cititorule, o poţi face doar tu. Apoi ai putea să iei o atitudine de neacceptare sau poate una activă de demascare sau descurajare. Ar fi picătura ta din oceanul unei societăţi pe cale să devină mai bună, să se vindece.

Dacă ești în situaţia de a administra cât de cât butoanele educaţiei românești, ai mai putea face ceva. Scoate irelevantul din sistem. Ar ajuta oamenii să se concentreze mai degrabă pe contribuţiile lor decât pe plagiat. De exemplu: ai putea face materiile de examen mai interesante și mai relevante, astfel încât studenţii să nu se mai simtă „forţaţi” să se facă frate cu dracul până trec lacul.

Mai puţină teorie, mai multă cercetare

Cere esenţialul, relevantul, importantul și va scădea tentaţia de a mai copia. Nu o va elimina, dar ne va ajuta la vindecare. Încurajează lucrul transparent în echipă în locul copiatului în echipă. Sau, pentru lucrările de diplomă, limitaţi stufoșenia părţii teoretice și focalizaţi atenţia către partea de cercetare, de inovaţie.

Dacă nu înţelege teoria, nu va face nici o cercetare bună, dar dacă o înţelege și va cerceta bine, vei putea evalua abilităţile de redactare în partea care contează cu adevărat din lucrarea respectiva. Câștigă cu toţii: timp, relevanţă și onestitate.

Nebunia doctoratelor plagiate pleacă de la două premise. Una, că nu poţi preda în universitate dacă nu ai doctorat (o premisă frecvent contraproductivă, interpusă artificial pentru conservarea unui statu-quo de putere, regretabil în mediul universitar), cealaltă, că iei spor la salariu dacă ai doctorat chiar și în domenii pentru care titlul respectiv este total irelevant, ceea ce este extrem de tentant și contraproductiv.

Lăsaţi doctoratele pentru cei care au chemarea cercetării și vom avea cercetători adevăraţi și o societate cu o integritate academică mai sănătoasă și poate și cu cercetare mai serioasă.

Vindecarea începe cu fiecare dintre noi.

Citiți lși: Apel la solidaritate: Testaţi! Testaţi! Testaţi!