Newsflash
OPINII

Dilema orelor de religie

Dilema orelor de religie
   Aveam 18 ani şi-mi savuram intrarea la Medicină printr-o minunată vacanţă la Marea Neagră. Nu cunoşteam prudenţa ori teama de ceva. Sportul de performanţă mă învăţase să nu îmi pun limite în nimic. Efervescenţa vârstei era mai puternică decât orice obstacol. Într-o săptămână făcusem şase incursiuni în largul marii, până la aproximativ trei kilometri dus şi tot atâţia întors, printre valurile cuminţi ale unei mări liniştite şi îmbietoare. Din largul albastru nu se mai zărea ţărmul, doar hotelul Riviera din Mamaia, înalt de paisprezece etaje, rămânea un slab punct de reper pentru întoarcere. Nicio clipă nu am adulmecat vreun pericol şi nu m-am temut de ceva. În a şaptea zi însă s-a anunţat furtună. Fanioanele pentru interzicerea intrării în mare s-au ridicat, iar fluierul salvamarilor se întâlnea cu vuietul mării. Plaja era plină de spumă, nisip si vânt amestecat cu apă. Nori negri se năpusteau dinspre larg peste corturile fluturânde. Am dat să mă retrag cu prosopul în mână, dar m-am gândit că ar fi cazul să-mi dau jos nisipul de pe corp, cu care mă umplusem până-n dinţi. La un metru de mal, m-am aplecat să prind apă în pumni. Atunci s-a întâmplat grozăvia. Pământul mi-a fugit de sub picioare şi m-am văzut azvârlită într-un hău dezlănţuit, care m-a întors cu capul în jos şi cu picioarele în sus. Eram învârtită ca un tirbuşon, spre afunduri. Nu puteam controla nimic.
   Toată ştiinţa mea de a înota şi de a mă lupta cu valurile nu mai valorau o para chioară. Eram un fir de nisip la discreţia naturii şi a lui Dumnezeu. Atunci, eu – ateul care nu credea decât în propria-i voinţă şi determinare, care repurtase succes după succes prin forţe proprii – am strigat din adâncul pieptului: „Ce faci cu mine, Doamne? Mă laşi să mă înec ca un prost după ce m-am avântat în larg zeci de kilometri?“. Inima mea descumpănită vibra dorinţă de viaţă, iar spiritul meu încrezător se ridica din adâncul întunecat până la cer, unde a şi găsit îndurare.
   În clipa următoare, mi-am simţit picioarele trase la mal. Şedeam întinsă pe nisip, puteam respira, nu înghiţisem niciun strop de apă, conştiinţa îmi era limpede şi aşteptam ca salvatorul meu să mă sancţioneze pentru neascultare. Am întors capul în dreapta, în stânga, nici ţipenie de om. M-am uitat apoi în depărtare. Cam la o sută de metri, am zărit silueta unui atlet tânăr, fără detalii, o entitate plină de lumină şi am avut atunci o uriaşă revelaţie: „E îngerul, deci Dumnezeu există!“.
   A fost prima mea lecţie de religie, atunci, sub educaţia comunistă. Ştiam să mă închin, ştiam „Tatăl nostru“ de la bunici, dar nu ştiam să cred. Dumnezeu mi-a dat prima lecţie de smerenie, cu care mi-am început călătoria în lumea „trudei“ în beneficiul vieţii. De atunci şi până azi miracolele au curs. Mă gândesc că poate cei care îl refuză acum pe Dumnezeu în şcoli o fac pentru că nu pot înţelege ceea ce nu i-a atins: Divinitatea!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe