Săptămâna trecută a avut loc o conferinţă-dezbatere privind rolul farmacistului în sistemul de sănătate românesc. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Campaniei „Farmacist pentru Sănătate”, iniţiată de Colegiul Farmaciștilor din România și UMF „Carol Davila” din București.

Împărtășesc cu dumneavoastră, colegii mei medici, câteva gânduri pe care le-am exprimat la acest eveniment. M-am întrebat: oare pe cine dădeam noi, medicii, vina atunci când nu aveam medicamentele sau materialele sanitare pe care ni le-am fi dorit, ca să-i fie bine bolnavului? Pe farmacia de spital!

Cine era de vină în cazul în care tratamentul nu avea rezultatul așteptat? Medicul certa asistentul, asistentul se plângea de medic, amândoi de lipsurile din farmacie. Cui foloseau aceste abordări? Celor care erau și sunt responsabili pentru lipsuri, pentru organizarea deficitară, pentru subfinanţarea cronică a sistemului medical. Decidenţilor care, în timp ce noi ne certam, scăpau de răspundere.

Lipsa de unitate ne-a făcut mult rău, și nouă, și pacienţilor noștri. Pentru că, în loc să caute soluţii care să reducă riscurile și să îmbunătăţească rezultatele, cei cu adevărat responsabili foloseau această vrajbă pentru a oferi ţinte opiniei publice. „Vinovatul de serviciu”, ca să nu-i spun ţap ispășitor, era când medicul, când asistenta, când farmacistul.

Implicarea farmaciștilor degrevează medicul

Din păcate, au apărut iar, în ultima vreme, unele discuţii, generate de schimbări legislative insuficient explicate. Unii medici nu văd cu ochi buni implicarea farmaciștilor în intervenţii care, până acum, erau posibile doar în cabinetele medicale.

Este vorba despre tradiţie, despre atașamentul faţă de profesie, poate și de orgolii profesionale...Realitatea, însă, este că medicii trebuie să facă faţă unui volum de muncă uriaș, cu multe sarcini administrative și multe probleme medicale de rezolvat. Tocmai de aceea nu trebuie să ne supărăm că farmaciștii preiau o parte din sarcini, că ne degrevează, în mică măsură, de cazurile care nu necesită consult medical, de întrebările simple, dar consumatoare de timp.

Ce să iau pentru 37 cu doi și o durere în gât?, îl întreabă câte un pacient pe farmacist. Și dacă află răspunsul, iar până a doua zi dimineaţa viroza a trecut, medicul nu mai pierde timp cu explicaţii, formulare etc., ci se poate ocupa de vârstnicul cu insuficienţă cardiacă, de copilul cu febră sau de alte intervenţii curative ori preventive cu impact mult mai mare decât prescrierea unui paracetamol.

Poate sesiza nevoia de consult medical

Cred că fiecare am avut pacienţi cu „trimitere” de la farmacist, care a sesizat că tusea nu mai trece și omul tot vine să ia sirop de
pătlagină, sau că durerea de cap pentru care cere antinevralgic are un caracter care trebuie investigat.

De aceea, să recunoaștem că apelul la farmaciști reprezintă o soluţie necesară în lumea de azi, pe măsură ce problemele se tot aglomerează, solicitările cresc, sarcinile devin tot mai numeroase, iar personalul medical, tot mai redus – din cauza plecărilor din sistem prin pensionare și emigraţie ori din cauza distribuţiei inegale în teritoriu.

Am văzut cât de mult învaţă farmaciștii, am văzut ce grea este admiterea la Farmacie, ne-am întâlnit cu colegii noștri în stagii. Să rămânem alături și în profesie, în activitatea de zi cu zi. Este mai bine pentru pacient să fie îndrumat de un profesionist în halat alb către alt profesionist în halat alb, decât de dr. Google către autotratament.

Citiți și: Din „poveștile” medicinei de familie