Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Domnul a dat. Domnii au păstrat

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU vineri, 12 august 2022

Tânjim după vremuri trecute, avem un dor nestins care ne cheamă înspre un tărâm idilic. Unii își amintesc de bucatele pregătite de mămuca, alţii au nostalgii alimentare faţă de România socialistă.

ceausescuRecent, m-a contactat o jurnalistă și mi-a mărturisit că se obișnuise cu scrierile mele iatroistorice și, a ţinut să precizeze deschis, le preferă pe acelea opiniilor privitoare la chestiuni din prezent.

Mă bucur că cititorii mei au gust pentru trecut. Predilecţia aceasta o observ și la turiștii și consumatorii români, care tânjesc după gustul de altădată. Unii își amintesc de nu-știu-ce bucate pregătite de mămuca, dar majoritatea celor pe care-i tot remarc activi postatori pe reţelele sociale au nostalgia unor produse din vremea comunistă.

Despre nostalgiile alimentare faţă de România socialistă s-au scris câteva studii istorice, dar încă puţin cunoscute publicului. Unii dintre cei întrebaţi de cercetători răspund că, odinioară, cârnaţii erau „mai zemoși”, iar parizerul, alimentul cel mai des evocat, „păi ce parizer era atunci! Nu vopsiturile de azi!”. Suntem permanent încercaţi de o nostalgie restaurativă, ca să folosesc termenul Svetlanei Boym, o scociorâre a
paradisului apus.

Între idealizare și realitate

Accesăm perioade din trecut folosind vehicule diverse: istoria medicinei, alimentaţia, presa ori documentarele. Sunt înconjurat de cărţi vechi și documente în oricare dintre spaţiile în care vieţuiesc – personal și profesional –, dar asta nu-mi provoacă cecitate și areactivitate faţă de prezent. Uneori chiar găsesc asemănări între comportamente și situaţii de atunci similare celor de acum.

Dacă răsfoiai un almanah de după 1980, puteai vedea imagini cu sortimente diverse de alimente pe care „gospodinele le pot găsi zilnic la raioanele unităţilor « Alimentara» și ale unităţilor de alimentaţie publică”. Dacă urmăreai indicaţiile, faţa locului arăta altfel.

Tot altfel era calitatea produselor idealizate de o parte dintre românii de astăzi. O dovedesc documentele din arhive, în care se poate lesne constata că agricultura comunistă se scălda în pesticide, iar conservele, mezelurile și lactatele depășeau cu mult dozele admise de substanţe
periculoase.

„Datorită procentului mare de pesticide, mai mulţi parteneri externi au refuzat să primească cantităţi însemnate de produse agroalimentare, îndeosebi conserve și semipreparate din carne”, scria Teodor
Coman, ministrul de Interne, în 28 mai 1976, într-un raport secret către Nicolae Ceaușescu.

Că RFG a pus anumite întreprinderi de industrializare a cărnii, a legumelor și fructelor provenite din Republica Socialistă România pe o listă neagră e nesemnificativ faţă de refuzul conducătorului-suprem de a lua vreo măsură înspre îmbunătăţirea situaţiei și protejarea sănătăţii șoimilor, pionierilor, tovarășilor și tovarășelor al căror tătuc se pretindea a fi.

Tătuci se cred și patronii birturilor și teraselor de azi: de la munte pân’ la mare. Că e festival sau vacanţă, banu’ să fie gros. Fie că se află la UNTOLD ori la Mamaia, festivalierul și bălăcitorul, deopotrivă, sunt surse importante pentru sporirea conturilor șmecherilor. Cine sunt cei care îi ajută sau închid ochii și participă la șmen nu mai contează.

Mizerabilă este discrepanţa între ceea ce ţi se propune și ce este în realitate. Fie că sunt droguri sau alimente expirate de o bună bucată de timp, principiul e al tunurilor. Sunt praf mediatic în ochii privitorului toate știrile despre acţiunile Agenţiei Naţionale Antidrog sau ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

Șefii acestor instituţii se imaginează căpitanul Keith Mallory, caporalul Dusty Miller sau colonelul Andrea Stavros, trimiși în misiune imposibilă: infiltrarea în public și îndărătul tejghelelor pentru capturarea prafului și
alimentelor inamice.

România, piaţă de mâna a zecea?

În anul 2016, au șocat afirmaţiile ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, dintr-un interviu publicat de „Ziarul Financiar”: „În Marea Nordului este un vierme care stă în stomacul peștelui. Pentru pieţele din Europa acesta se eviscerează și se scoate. În România, care e piaţă de mâna a zecea, nu se eviscerează, pentru că asta ar însemna mână de lucru.

Așadar, pentru România se lasă așa, se congelează în principiu, doar că, până ajunge să se congeleze, viermii pot să migreze în mușchi și ăsta e un pește contaminat. Până la aderare, irlandezii aduceau un astfel de pește în România la un preţ foarte scăzut și am reușit să-i blochez atunci. Acum două luni discutam cu un importator și mi-a zis: «Dacă asta se cere, asta aduc; când mi-l găsește cineva îl ducem și facem făină de pește. Nimeni nu-i controlează pe importatori. A fost carne de vită congelată de 40 de ani care a ajuns în România”.

Dureros e că avem înrădăcinat în noi acest comportament: a da celorlalţi ceea ce este mai vechi, de cea mai proastă calitate. În copilărie o însoţeam la biserică pe bunica mea, cu pomană pentru cei adormiţi din familie. Am și acum în memorie multe dintre discuţiile femeilor din biserică, dinaintea slujbei, în care spuneau că au adus vin oţetit, bucate mai vechi... pentru că oricum erau destinate consumului altora.

Celălalt, văzut mereu diferit, fie că a fost negru, rob sau sărman, poate și trebuie să mănânce și să bea orice. Că e pomană, adică,
cineva e sus și altcineva e jos, iar susul dictează josul.

Citiți și: Implantologizarea stomatologiei

Etichete: parizer alimente alimentara conserve

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC