În fiecare an, la data de 14 iunie, în lumea întreagă este marcată Ziua mondială a donatorului de sânge. Celebrarea reprezintă un omagiu adus imunologului austriac Karl Landsteiner, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1930, datorită căruia transfuziile de sânge au devenit, astăzi, proceduri de rutină medicală.
,,Fii solidar! Donează sânge! Dăruiește viață!” este îndemnul campaniei inițiate anul acesta de Organizația mondială a sănătății, prin care se dorește creșterea gradului de conștientizare a nevoii de donare de sânge și implicarea cât mai multor voluntari în astfel de demersuri.
Potrivit Legii nr. 282/2005 privind organizarea activității de transfuzie sanguină și donarea de sânge, cu modificări și completări, transfuzia sanguină este de o activitate nonprofit, donarea de sânge fiind un act voluntar, anonim și neremunerat.
Dispozițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 1193/2007 reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un donator de sânge și cuprind informațiile care trebuie comunicate de către donatori la fiecare donare şi admisibilitatea donatorilor de sânge.
Iată care sunt, pe scurt, condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească orice persoană care intenționează să doneze sânge: să fie cetăţean român cu domiciliul în România sau cetăţean al Uniunii Europene (UE) cu reşedinţă în România; să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 60 ani; să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale; să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 48 de ore înaintea donării; să nu fi urmat vreun tratament cu medicamente (aspirină, anticoagulante, antibiotice etc.); tensiunea arterială sistolică să fie între 100 şi 180 mmHg; femeile să nu fie însărcinate, în perioada de lăuzie sau în perioada menstruală, să aibă greutatea cuprinsă între 50–100 kg, iar bărbații să cântărească între 60–110 kg.
Consider că a dona sânge este cel mai generos și mai de folos gest pe care îl putem face pentru semenii noștri. Dintre toate acțiunile de care suntem capabili unii față de ceilalți, aceea de a dărui viață prin donarea de sânge îl transformă pe donator în îngerul păzitor al pacientului aflat la nevoie.
Nu de puține ori, asistenții medicali s-au transformat din profesioniștii care recoltează în oamenii care donează sânge. Este gestul pe care îl putem lua ca exemplu fiecare dintre noi, cel care face diferența dintre implicare și nepăsare.
Gestul de care, la un moment dat, s-ar putea să avem nevoie. De aceea, mă alătur fiecărui demers desfășurat sub îndemnul ,,Fii solidar! Donează sânge! Dăruiește viață!”.
Pentru că, da, e timpul să fim solidari! Să exersăm solidaritatea ca pe un gest pe care să ajungem să-l oferim din convingere și empatie, din stare de spirit și omenie, nicidecum în schimbul unei recompense, fie ea cât de mică. Altfel, în multe cazuri, altruismul se confundă cu interesul. Din acest motiv, normele europene ne impun ca, până în anul 2020, să renunțăm la orice recompensă oferită în schimbul unui gest firesc făcut în folosul semenilor a căror viață este în pericol.
România, așa cum o știu eu, cu oameni frumoși și altruiști, este capabilă de un asemenea gest. Din păcate, așa cum am menționat, țara noastră este arătată cu degetul de UE, fiind singura țară care oferă recompensă în schimbul donării de sânge.
Această cerință a UE, de a renunța la recompense, a fost deja respectată de celelalte țări occidentale. Avem doi ani la dispoziție pentru a renunța la recompensă. Oare vom reuși?
Este un pariu pe care trebuie să-l câștigăm, deși drumul către reușită este anevoios pentru o societate care încă se zbate să găsească și să aplice strategii și care este, deocamdată, educată doar în proporții foarte mici să ofere fără să aștepte nimic în schimb.
În timp ce în Austria 66% dint adulţi sunt donatori de sânge, iar în Franța procentul ajunge la 52%, în România doar 1,7% din adulți trec pragul centrelor de transfuzie sangvină. Să nu uităm că cei 1,7% se împart între adulții care donează din convingere și adulții care donează în schimbul micilor recompense pe care statul le oferă. Și atunci… cine sunt cu adevărat cei care donează sânge, doar în scopuri terapeutice, care, la un moment dat, au fost numiți prin lege ,,donatori de sânge onorifici ai României”?
Este România pregătită să renunțe la recompensa oferită în schimbul gestului de a dona sânge? Specialiștii se tem că nu. Țara noastră nu este, în acest moment, gata să doneze benevol. Se adaugă la aceasta lipsa de educație sanitară, lipsa de personal din centrele de transfuzii și lipsa de strategie.
Prin urmare, trebuie să pornim o campanie contracronometru, cu linie de sosire în 2020, timp în care trebuie pe de o parte să ne aliniem cerințelor europene, iar pe de altă parte să eliminăm riscul de a rămâne fără rezervele de sânge atât de necesare.
Și vom începe prin a explica beneficiile pe care le aduce donarea de sânge. La acestea se va adăuga cea mai mare recompensă posibilă: sentimentul că un om trăiește datorită nouă, sentimentul că suntem eroul din umbră pentru cineva prin venele căruia curge sângele nostru.
Aceasta este cea mai mare și mai valoroasă recompensă!
