Într-o vreme, după 1989, concurenţa a mai scăzut. Atunci, starea dezastruoasă a sistemului medical și lipsa de perspectivă i-au descurajat pe tineri să pornească pe drumul greu al educaţiei medicale, i-au îndepărtat de profesia noastră.

Concurenţa la admitere, care în ultimii ani este tot mai mare, arată, deci, că în sistemul sanitar se fac progrese, că începem să recuperăm, cu siguranţă nu atât de repede pe cât ne-am dori, distanţa care ne separă de ţările europene.

Examenul de admitere e tot mai dur, pe măsura competiţiei, iar asta este atât în beneficiul viitorilor pacienţi, cât și al tinerilor care aspiră la statutul de doctor-medic, cum scrie pe diplomă. E dureros să pici la examenul de admitere, dar cât de nedrept ar fi să afli după doi-trei ani de facultate că nu poţi face faţă rigorilor acestei meserii?

Admiterea testează capacitatea de asimilare a unor cunoștinţe teoretice, dar și puterea de muncă, memoria, capacitatea de concentrare, dedicarea pentru profesie. Tinerii care renunţă la filme sau sport pentru a învăţa la Chimie sau Biologie ori pentru a face exerciţii de Fizică sunt cei dispuși să renunţe la distracţii, poate și la viaţa personală, pentru a învăţa la examenele de rezidenţiat, pentru a face gărzi, pentru a interveni în criză, așa cum am făcut cu toţii în pandemie.

Nu putem testa însă abilităţile de comunicare și de empatizare cu pacientul. Avem soluţii pentru asta, dar o să le prezentăm după ce ridicăm a doua întrebare: de ce ar veni studenţii la admitere în București, la UMF „Carol Davila”?

Nu dau ca argument istoria, deși suntem prima universitate de medicină din România, fondată exact acum 165 de ani. Sau fiindcă ar figura în topurile internaţionale. Le ofer alt argument. Aici găsesc cea mai modernă bază materială, de cercetare și de terapie clinică, dar, și mai important, au șansa de a se forma în cea mai puternică organizaţie profesională din ţară, în care vor intra odată ajunși la rezidenţiat: Colegiul Medicilor din Municipiul București.

Și nu vorbim doar de reţeaua profesională în care vor fi incluși, ci și de resursa de educaţie medicală continuă pe care această organizaţie o furnizează membrilor săi. Inclusiv cursuri gratuite de comunicare și de relaţionare cu pacienţii, acoperind zona pe care, așa cum spuneam, nu o poate testa admiterea la Medicină.

Citiți și: Opinia medicală, principii și diferenţe