Mulţi dintre profesioniștii din sfera medicală scriu articole în care prezintă cazurile pe care aceștia le-au întâlnit în activitatea lor. Astăzi vom discuta despre drepturile de autor asupra operelor știinţifice, lucru poate prea puţin cunoscut, deși ne lovim de el tot mai des.
Sediul materiei este reprezentat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conform art. 1 alin. (2), „opera de creaţie intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în forma nefinalizată”. Practic, în momentul în care am scris un text, deja legea prezumă faptul că noi suntem autorii, chiar și dacă aceasta cuprinde doar câteva însemnări legate despre un caz, să zicem.
Autor este persoana ori persoanele fizice care au creat o operă. Titularul unui drept de autor poate fi și o persoană juridică. În plus, acesta poate fi transmis prin intermediul moștenirii. Până la proba contrară, persoana sub numele căreia a fost publicată o operă este prezumată a fi autor. Bineînţeles, dacă suntem în situaţia în care o altă persoană a publicat niște rânduri scrise de noi, vom putea să aducem dovezi pentru a ne câștiga dreptul.
Dar ce se întâmplă atunci când publicăm o carte și nu vrem să se știe că noi suntem autorii? Deși este o situaţie mai rar întâlnită, legiuitorul a fost prevăzător, dorind să acopere chiar și această situaţie. Astfel, în acest caz, dreptul de autor va fi exercitat de persoana (fizică sau juridică) care o publică, fiind necesar în acest caz consimţământul „creatorului”.
O operă comună va fi considerată aceea care este creată de mai mulţi autori. În această situaţie, drepturile de autor vor aparţine tuturor celor care au contribuit la crearea acesteia. Dacă nu există o clauză care să stipuleze contrariul, pentru utilizarea unei astfel de creaţii va fi necesar acordul tuturor, un refuz fiind obligatoriu a fi temeinic justificat. Din punctul acesta de vedere, legea nu este foarte clară. Sintagma „temeinic justificat” poate fi privită dintr-o perspectivă obiectivă. Poate fi un refuz considerat justificat atunci când autorul nu dorește să publice o operă întrucât și-a schimbat opinia cu privire la un caz
medical? Este un răspuns greu de dat.
Dacă opera poate fi divizată, iar contribuţia autorilor poate fi stabilită cu exactitate, aceasta va putea fi utilizată separat, singura condiţie esenţială fiind aceea ca utilizarea să nu prejudicieze interesele celorlalte persoane.
Referitor la operele care pot fi valorificate din punct de vedere financiar, art. 5 alin. (5) stabilește faptul că „remuneraţia se cuvinte coautorilor în proporţiile pe care aceștia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili”.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
