Newsflash
OPINII

Durerea ascunsă

de Dr. Vlad STROESCU - sept. 23 2022
Durerea ascunsă

Mă întâlnesc tot mai des cu oameni care au, ca primă plângere, nu o suferinţă, ci un enunţ cu concepte complicate. E o încercare dificilă să efectuezi anamneza și să înţelegi ce li se întâmplă.

image-from-rawpixel-id-2321299-jpeg
Foto: Rawpixel

Prima întrebare a medicului către pacient ar trebui să fie: „Ce vă doare?”. Desigur, cu variaţiunile fiecărei specialităţi, pentru că durerea are nume diferite în funcţie de partea de corp din care provine. Dar punctul de plecare al oricărei examinări medicale e mereu suferinţa în starea ei cea mai pură, în întregime subiectivă.

Până la urmă, acesta este scopul durerii: ea ne spune într-un limbaj extrem de vechi, dar și eficace, unde e problema sau pericolul, unde e nevoie de ajutor. Sau cel puţin așa ne-ar plăcea să stea lucrurile, în modul ideal. Eu unul însă mă întâlnesc tot mai des cu oameni care au, ca primă plângere, nu o suferinţă, ci un enunţ cu concepte complicate, de exemplu: „Am citit și cred că am ADHD/TSA/CPTSD”.

Sunt cel mai adesea pacienţi tineri, educaţi, activi în online (de pildă, membri ai unor grupuri din social media despre o anume patologie). Și-au autoanalizat îndelung simptomele și au încercat să și le documenteze, și mulţi nu se rezumă la simple căutări pe Google, ci consultă articole știinţifice indexate de PubMed. E o încercare dificilă să efectuezi anam­neza și să înţelegi ce li se întâmplă, pentru că simptomele par a fi inaccesibile sau modificate.

Lucrurile se complică și mai mult dacă avem de-a face cu patologii în care mulţi medici se simt nesiguri (cum sunt exemplele date mai sus). Cererea lor e adesea ambivalentă: poţi avea impresia că te afli, ca medic, sub presiunea de a pune diagnosticul dorit de pacient.

Astfel de pacienţi pot părea obsesionali în căutările lor: dar e posibil ca obsesionalitatea să fie iatrogenă, provenită din anxietatea inerentă pe care investigaţiile medicale neconcludente o generează, pentru că nicio analiză nu e sută la sută sensibilă și specifică.

Uneori ei sunt respinși, luaţi în râs, certaţi cu autoritate paternală de medicii pe care îi vizitează, ceea ce duce aproape mereu la mai multe vizite medicale, în altă parte, la creșterea anxietăţii de sănătate și la neîncrederea în îngrijitori.

Cred, așadar, că acest lucru e o greșeală. Trebuie întotdeauna să luăm în serios temerile și bănuielile pacienţilor noștri, ţinând minte că suferinţa e întotdeauna prezentă, chiar dacă ascunsă într-un labirint conceptual. Va fi, de altfel, o situaţie tot mai des întâlnită.

Dacă nu putem să efectuăm investigaţii scumpe și pe care le credem inutile, trebuie să nu obosim în a lămuri pacientul de ce nu e indicat să le facă, de ce sunt mai curând spre răul, decât spre binele lui.

Trebuie să domesticim conceptele medicale, care, în afara cabinetului sau a spitalului, sunt animale sălbatice greu de controlat, care nu ascultă când sunt chemate, invocate. Și, nu în ultimul rând, să învăţăm de la ei despre cum putem redeveni autentici, conectaţi la propria suferinţă și unii cu alţii, într-o eră a informaţiei tot mai alienante.

Citiți și: Indignare? Să fie, dar nu e destul!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe