Înainte de a
trece efectiv la opțiunile de muncă, să facem puțină educație
financiară.
Nu vreau să vă
deprim, toți studenții au problema asta, e cumva normal să fie
așa. În țările vestice, facultățile costă serios și de aceea
mulți studenți au slujbe part
time care
să le poată asigura un venit pentru a plăti facultatea, deci să
nu începem cu „numai la noi în țară e greu“. În SUA,
studenții fac credite pentru a‑și plăti facultatea și
muncesc să plătească ratele mulți ani. Problema mediciniștilor
legată de absența banilor ține în special de faptul că
facultatea durează mai mult, adică șase ani în loc de trei‑patru
ani, cum se întâmplă la alte facultăți. Apoi urmează
rezidențiatul, bine sau prost plătit, dar totuși plătit (mă
refer tot la România). Ce voi spune în continuare se aplică
mediciniștilor obișnuiți, care nu au câștigat la loterie și nu
au părinți bogați care să le ofere tot ce își doresc, oricând
își doresc.
Pe lângă stresul cronic generat de
lipsa banilor, un moment critic este în anul IV, când foștii
colegi de liceu care au făcut o facultate de durată mai scurtă ies
„pe picioarele lor“ și se pot angaja, eventual chiar câștiga
niște bani frumoși, reușind să și economisească. Dacă
iubitul/iubita voastră nu este tot medicinist, o să asistați la
niște schimbări interesante în viețile personale. Am trecut prin
asta la vremea respectivă și a fost un test, dar am mers mai
departe. Veniturile aduc mai multe opțiuni în stilul de viață, cu
care partenerul medicinist (adică tu) s-ar putea să nu țină
pasul. Motiv în plus de frustrare, pe lângă toate celelalte
probleme cu care ai de‑a face în anii de facultate. Dacă ești
și bărbat, presiunea banilor este și mai mare, asta pentru că în
opinia generală bărbatul trebuie să se poată descurca financiar.
Să poată întreține o casă sau măcar să se întrețină pe el.
Dar să lăsăm
jelania și să ne concentrăm pe ce puteți face legat de bani în
anii de facultate. Regula generală: problemele cu banii sunt de fapt
probleme cu disciplina. Dacă ați văzut genul de om care își
cumpără un telefon scump (cu credit, bani împrumutați etc.), dar
care nu își poate plăti abonamentul, atunci înțelegeți despre
ce vorbesc. Autodisciplina legată de bani îți permite să nu te
lași pradă impulsului de a cheltui incontrolabil, pe ce dorești și
nu pe ce este cel mai bine pentru tine. Exemplu rapid: un meniu la
fast‑food costă
aproximativ 15–20 de lei. Cu aceeași bani, îți poți cumpăra
din supermarket mâncarea. Se prepară mai greu, poate nu e la fel de
gustoasă ca masa de la fast‑food,
dar e mai sănătoasă și, cu puțină cumpătare, ies aproape două
mese în loc de una. Reduci și calorii, reduci și costuri.
Autodisciplina este cea care îți permite să te abții când treci
pe lângă fast‑foodși
să continui plimbarea până la supermarket. Despre cosmetice și
haine nici nu mai vorbesc.
Pasul nr. 1: Evaluarea situației
financiare. De câți bani dispui lunar, câți vin de la părinți,
câți vin de la bunica, câți câștigi dintr-un eventual job. Ia o
foaie de hârtie A4 și împarte-o pe jumătate, pe verticală. În
stânga trece veniturile, în dreapta, cheltuielile. Tu le știi mai
bine, dar ele sunt ceva de genul: plată chirie, abonament telefon,
distracții, mâncare, ieșit în oraș, cadouri, etc. Fă un total
estimativ pe fiecare din cele două coloane, stânga și dreapta.
Dacă iese totalul mai mare în stânga (venituri), felicitări! Te
poți reîntoarce la activitățile tale. Restul, la care suma
coloanei din dreapta (cheltuieli) este mai mare decât în stânga,
mergeți cu mine la pasul următor.
Pasul nr. 2: Ajustarea situației
financiare. Aici sunt două direcții mari și clare: creșterea
veniturilor și/sau scăderea costurilor. Ideal ar fi să se întâmple
ambele în același timp, cel mai simplu este să începeți prin
reducerea costurilor. E zona în care cei mai mulți oameni eșuează,
fiindcă nu renunță la anumite cheltuieli care le satisfac mai
degrabă plăcerile decât nevoile! Nu a zis nimeni că e ușor sau
plăcut, de aia am folosit cuvântul „disciplină“, adică să
faci chestii de care nu ai chef ca să atingi obiectivul propus, și
anume, să fii cât mai puțin chinuit de problema banilor. Intrând
în zona de cheltuieli, analizați fiecare lucru pe care cheltuiți
banii și cum ar putea fi el redus. Pe lângă costurile fixe, care
pot fi reduse mai greu (de exemplu, chiria – ori vă mutați, ori
găsiți un coleg cu care să împărțiți factura), veți umbla la
costurile variabile, precum banii de distracție. Și aici vă propun
un mic experiment: țineți timp de o lună un jurnal în care veți
nota zilnic ce bani ați cheltuit și pe ce. Modelul jurnalului este
larg răspândit și în domeniul medical: nutriționiștii recomandă
persoanelor care vor să înceapă o dietă să țină un jurnal timp
de o săptămână în care să scrie absolut orice au mâncat în
cantitățile măsurate de pacienți, apoi îl analizează și
estimează numărul de calorii ingerate. După ce analizează
jurnalul știu mai bine ce e de scos din alimentație și de ajustat.
Mai mult, cei care țin acel jurnal realizează că devin mai atenți
la viitoarele cheltuieli. Așadar, țineți jurnalul timp de o lună
și s‑ar putea să aveți surprize! Banii, chiar și în sume
mici cheltuite frecvent, dar aiurea, pot însemna ceva dacă sunt
economisiți.
Mulți vor spune: „Nu știi ce
spui, cum să țin un jurnal când am și așa cheltuieli puține, ce
să mai notez?“ Exceptând cazul în care locuiești pe străzi,
poți să mai faci modificări ale cheltuielilor. Nimănui nu îi
place să își reducă micile bucurii, dar disciplina de fier pe
termen lung este cea care te va duce spre îndeplinirea planurilor
tale. Tot disciplina este cuvântul-cheie când vine vorba și despre
studiu. Lovindu-te zilnic de lipsa banilor, poate vei începe să te
gândești mai mult și mai serios la planul celălalt, creșterea
veniturilor.
Cum creștem veniturile? Cel mai
simplu mod ar fi de a avea un job. Temporar sau part-time, cu sau
fără legătură cu medicina. Însă cel mai important aspect legat
de job este timpul pe care îl consumă. Fiindcă timpul este moneda
voastră de schimb în anii de facultate. Aveți timp din belșug pe
care îl puteți transforma în ceva, ce vreți voi: cărți citite,
cursuri învățate, distracție sau timp pierdut (cea mai proastă
alegere). În cazul jobului, vă vindeți timpul și ceva energie
pentru bani. Programul facultății este haotic și de multe ori
studenții sunt lăsați de izbeliște pe la stagii, dar dacă vă
mai îndepărtați și voi de medicină, nu prea va fi de bine.
Sigur, e mai bine să ai bani din care să îți plătești facturile
decât să nu ai deloc. Motivele care te țin departe de un job pot
fi multe, ca argumente de genul „este sub demnitatea mea să fac nu
știu ce muncă“, dar sunt destule joburi care mai pot aduce un
plus de bani. Din experiența personală: am avut colegi care în
anul IV au început să lucreze în diferite domenii, unii dintre ei
renunțând treptat la facultate sau după absolvire au continuat cu
jobul respectiv, punând punct carierei medicale. Nu e nimeni în
măsură să judece dacă au făcut bine sau rău, doar ei știu
asta. Eu am lucrat din anul IV de facultate în publicitate, am
câștigat și bani, mi-a plăcut și m-a costat un rezidențiat pe
care l-am dat încă o dată. Asta pentru că prima dată eram prea
fericit și absorbit de ce făceam la muncă încât să îmi mai
pese să învăț. Cumva, este firesc: muncești concret pentru ceva
destul de rapid de atins, salariul era foarte bun atunci și, per
total, mă simțeam integrat într-un sistem care funcționa. Ceea ce
era complet opus față de viața de la facultate. Îmi amintesc și
acum când în primul an de rezidențiat (2009), la primul salariu
primit ca medic rezident (950 de lei net) a venit un coleg și mi-a
spus cu mândrie și încredere: Băi Ștefane, tu realizezi? E
primul nostru salariu! Eu nu eram entuziasmat deloc, pentru mine nu
era primul salariu, ba chiar cu un an înainte câștigam de aproape
trei ori pe atât într-o lună. Practic, eu trăiam o reducere
salarială! Prima, căci pe a doua am trăit-o în 2010, când din
cauza crizei s-au redus salariile cu 25%, ajungând la 750 de lei pe
lună. Și ne mai mirăm de ce au plecat mulți medici tineri.
Cel mai bine ar fi să îți
clarifici din start de câți bani în plus ai nevoie lunar pentru o
viață liniștită din punctul ăsta de vedere. Întocmește o listă
cu toate lucrurile de care vrei să beneficiezi lunar și estimează
costurile, apoi vezi de câte dintre acestea ai nevoie serioasă și,
în final, fă calculul. Astfel vei vedea cam de câți bani ai
nevoie în plus și vei ști spre ce fel de slujbă să tinzi. Mulți
oameni maturi habar nu au să facă acest exercițiu simplu. Dacă îi
întrebi de câți bani au nevoie lunar, îți vor spune că „de
mulți“ și mereu simt că nu le ajung, chiar dacă de la o lună
la alta veniturile lor ar crește. Asta pentru că nu au o disciplină
financiară și nu sunt atenți la cheltuieli și la priorități.
După ce v-ați lămurit cu suma de
bani necesară în plus, următoarea întrebare este: De unde îi
câștig? Vrei să ai un job part-time serios sau mai multe joburi
ocazionale, cu un orar flexibil? De exemplu, vrei să lucrezi în
cadrul aceleiași firme câte cinci ore pe zi sau să pândești
joburi de weekend? Doar tu poți cântări mai bine ce vrei să faci.
De asemenea, orice talent pe care îl ai se poate monetiza: să
repari computere, să instalezi Windows-ul? Pune anunțuri! Vrei să
faci tratamente la domiciliu, să faci câte un pansament, să pui un
tratament perfuzabil? Poți fi curier în timpul liber? Babysitter?
Vrei să îți faci o mică afacere a ta în care să vinzi online un
produs? Posibilitățile sunt numeroase, chiar nelimitate, ține de
creativitatea voastră și de capacitatea de a identifica nevoile
pieței. Vă puteți încărca CV-ul chiar și așa goluț cum este
pe un site de joburi și aplicați la tot ce mișcă pe acolo.
O altă strategie este să munciți
vara, în cele trei luni de vacanță – fie aici în țară
full-time, fie în altă țară, prin programe de tip „Work and
Travel“. Am avut patru colegi din serie care au fost plecați în
acest fel. Lăsând la o parte faptul că au avut o experiență de
viață în plus, au călătorit în SUA, au muncit în parcuri de
distracții, restaurante etc. și au câștigat și niște bani care
le-au asigurat confortul pe parcursul anului universitar următor. Nu
s-au mai lovit nici de dilema „Și dacă mă vede cineva cunoscut
când spăl vasele aici?“. Majoritatea colegilor s-au relaxat pe
durata verii, nici măcar practica nu au putut să o facă așa cum
ar fi trebuit (aici mă includ și pe mine, da). Din nou, disciplina
este cea care va face diferența între drumurile în viață ale
unora dintre voi față de mulțime.
Mulți dintre studenți și-ar dori
să lucreze să poată câștiga niște bani, dar toată lumea pare
că are aceeași frână: „Eu voi fi medic, este sub demnitatea mea
să fac această slujbă“, fie cei care acceptă că nu au încotro
și merg la respectivul job o fac cu inima îndoită, mai degrabă ca
la o tortură, deși este o soluție de a ieși din impasul
financiar. Ce pot să vă spun? Celor din jur nu le pasă oricum. Cei
care vă înțeleg vă vor încuraja. Cei care sunt răutăcioși vor
spune oricum tot felul de lucruri despre voi. Preferați să stați
prost cu banii doar ca să îi mulțumiți pe cei din jur?
