După
atâtea sfaturi despre învățat și timpul care trebuie acordat studiului, iată-ne
ajunși și la momentul culminant, de proporții epice pentru toată lumea:
sesiunea! Sau „seziunea“, cum o numea unul din profesorii mei din anii
preclinici. Dacă este prima sesiune, sper că ai învățat până în momentul ăsta
cât ai putut de mult și de bine. Pentru cei care s-au trezit abia acum să
învețe ceva, am o serie de sfaturi la finalul articolului.
Pentru
cei harnici și conștiincioși, emoțiile vor fi problema cea mai mare cu care se
vor confrunta. Perfecționiști din fire, vor avea sentimentul că nu au învățat
destul până atunci și că „dacă aș fi făcut mai mult, acum mi-ar fi fost mai
bine“. Nu vă consumați timpul și energia cu astfel de sentimente. Oricât de
mult ați fi învățat, tot veți avea emoții legate de examen. Nu vă lăsați
purtați de scenarii dramatice și focalizați-vă pe recapitularea materiei. Se
întâmplă de multe ori ca studenții inteligenți și bine pregătiți să aibă parte
de surprize neplăcute la examen din cauza emoțiilor care îi copleșesc.
Gândiți-vă la examen, apoi apucați-vă de învățat/repetat. Insistați pe
lucrurile care vă scapă mereu sau pe care le confundați. Cu cât petreceți mai
mult timp repetând, cu atât se vor risipi și fricile. Până la urmă, cu cât știi
mai mult, cu atât te poți gândi la mai multe întrebări posibile și poți
anticipa unde ești descoperit cu materia. Citește și lămurește cât mai multe
lacune din cunoștințe. În final, vei vedea că la examen majoritatea grijilor
tale au fost zadarnice și te vei descurca foarte bine.
Examenele
practice îi sperie pe mulți studenți și culmea, pe cei care au învățat cel mai
mult. Motivul e același: se gândesc prea mult la lucrurile pe care nu le știu.
Dar nu vă faceți griji, e nevoie de puțină concentrare și stăpânire de sine pe
moment. Și cu cât știi mai bine materia, cu atât va fi mai simplu să oferi
răspunsurile după ce ți se pune întrebarea. Eu eram mereu dornic să răspund
rapid ca să scap de emoții, iar uneori nu eram atent la întrebare. Deci,
atenție! Unii asistenți vor fi mai înțelegători și vor repeta întrebarea, dar
nu vă bazați pe asta. Având în vedere că sunt mulți studenți într-o zi de
examen practic, răbdarea lor s-ar putea să se epuizeze. S-ar putea să creadă că
nu știți răspunsul și că încercați să le oferiți ceva pe lângă subiect și asta
o să vă coste niște puncte în minus. Odată ce ați ascultat întrebarea, trageți
aer în piept și așteptați o secundă, asigurați-vă că ați înțeles despre ce este
vorba, apoi răspundeți. Iar dacă aveți colegi scandalagii în grupă, despre care
știți că au o plăcere în a se contrazice cu asistentul chiar dacă nu au
dreptate, atunci asigurați-vă că aceștia intră ultimii la examen, spre binele
tuturor celor din grupă.
Nu
vă gândiți că examinatorul este pornit să vă pice. Exceptând cazurile de
corupție despre care mai auzim la televizor și în presă, 99% din examinatori nu
vor decât să le oferiți răspunsul corect și să vă dea o notă bună, nimeni nu
vrea să se răzbune pe voi. Evident, sunt unii profesori care vor să-și
construiască o reputație de duri, dând note cât mai mici. Sau alții care vor să
departajeze o pilă dând note mici colegilor de grupă. Dar în cele mai multe
cazuri examinatorii sunt oameni de treabă. Dacă se enervează ușor este din
cauză că au multe activități de făcut în ziua respectivă (asta nu veți înțelege
decât atunci când veți preda la rândul vostru). În plus, este frustrant să
constați că oamenii nu au învățat materia ta. E ceva ce ține și de orgoliu.
Fetelor, cum vă simțiți când constatați că prietenii voștri nu au fost atenți
la ceva care pentru voi era important? Vă enervează, nu? Sau atunci când rugați
o amică/un amic să vă ajute cu ceva, îi explicați ce are de făcut, dar când
puneți planul în aplicare, constatați că habar nu are de ce i-ați spus. Nu-i
așa că vă enervează? Cum se va simți un asistent, care ține la timpul și
materia pe care o predă de ani la rând, când după un semestru de predat unii
studenți nu știu nici noțiunile de bază și definițiile lor? Să fim serioși,
sunt mulți studenți care în sesiune deschid cursurile pentru prima dată.
Încercați să vă puneți în locul examinatorilor pentru o zi. Vă place să munciți
degeaba? Evident că nu. Așadar, cu cât vă știți materia mai bine, cu atât veți
fi chinuiți cu mai puține întrebări. Sunt și examinatori răutăcioși, alții vor
să își facă un renume de duri, unii chiar sunt duri, alții sunt scârbiți, dar
cei mai mulți vor ca totul să meargă bine: voi să știți materia, ei să vă
noteze și apoi să își vadă mai departe de viețile lor. Gata, nu mai insist,
fiindcă o să mi se reproșeze că le țin partea. Inițial, i-am detestat și eu,
dar pe măsură ce te maturizezi și treci prin sistem, văzând situația din ambele
tabere, înțelegi mai bine ce se întâmplă.
Examenul
scris aduce mai puține emoții, fiindcă timpul de gândire e mai mare și
presiunea mai mică. Și apoi, examene scrise am tot dat de-a lungul timpului,
încă din școala generală, așa că nu e o noutate. Nu am ce sfaturi să îți dau
aici, ori știi, ori nu știi. Sunt de părere totuși că trebuie să rămâi la
subiect, nu abera crezând că „dacă scriu mult o să îmi dea notă mare“. Un om
deștept își dă seama când cel care scrie are habar sau nu de subiect. La fel ca
în cazul examenelor orale, înainte de a scrie, asigurați-vă că ați înțeles
întrebarea și schițați-vă niște puncte cheie prin care trebuie să treceți cu
sinteza voastră. Le puteți stabili încă de când vă faceți notițele în timpul
anului la diferitele cursuri. Vorbitorii în public au uneori pe pupitrul niște
cartonașe pe care sunt scrise cuvinte cheie care unesc părțile unui discurs.
Discurs care este evident repetat de multe ori înainte de a fi spus pe scenă.
La fel și în cazul vostru, acele cuvinte cheie pot fi folosite pentru a vă
asigura că parcurgeți structura subiectului de prezentat.
Despre
copiat, inspirat și suflat nu vă pot da sfaturi, pur și simplu fiindcă nu m-a
tentat niciodată să devin un copiator profesionist. O singură dată am încercat
să îmi fac niște copiuțe, nici nu mai știu la ce materie, însă când am văzut
cât de mult timp și migală necesită, am lăsat-o baltă și m-am apucat să învăț –
în fond aveam mai multă experiență în a toci decât în a copia. Îmi amintesc că
în toamna primului an, la restanța de la anatomie (de pe semestrul I), un coleg
care stătea la un scaun distanță de mine, mare maestru în arta îngrămădirii de
noțiuni pe bilete de autobuz, a făcut o mișcare greșită în timp ce își căuta
fițuicile și i-au căzut toate pe jos. Noroc că eram undeva spre ultimele
rânduri și a avut timp să le strângă, nu de alta, dar probabil că ne-ar fi scos
pe amândoi din examen.