Newsflash
OPINII

Emoții și pregătiri în prag de sesiune

de Dr. Ştefan GUTUE - dec. 15 2016
Emoții și pregătiri în prag de sesiune
     După atâtea sfaturi despre învățat și timpul care trebuie acordat studiului, iată-ne ajunși și la momentul culminant, de proporții epice pentru toată lumea: sesiunea! Sau „seziunea“, cum o numea unul din profesorii mei din anii preclinici. Dacă este prima sesiune, sper că ai învățat până în momentul ăsta cât ai putut de mult și de bine. Pentru cei care s-au trezit abia acum să învețe ceva, am o serie de sfaturi la finalul articolului.
     Pentru cei harnici și conștiincioși, emoțiile vor fi problema cea mai mare cu care se vor confrunta. Perfecționiști din fire, vor avea sentimentul că nu au învățat destul până atunci și că „dacă aș fi făcut mai mult, acum mi-ar fi fost mai bine“. Nu vă consumați timpul și energia cu astfel de sentimente. Oricât de mult ați fi învățat, tot veți avea emoții legate de examen. Nu vă lăsați purtați de scenarii dramatice și focalizați-vă pe recapitularea materiei. Se întâmplă de multe ori ca studenții inteligenți și bine pregătiți să aibă parte de surprize neplăcute la examen din cauza emoțiilor care îi copleșesc. Gândiți-vă la examen, apoi apucați-vă de învățat/repetat. Insistați pe lucrurile care vă scapă mereu sau pe care le confundați. Cu cât petreceți mai mult timp repetând, cu atât se vor risipi și fricile. Până la urmă, cu cât știi mai mult, cu atât te poți gândi la mai multe întrebări posibile și poți anticipa unde ești descoperit cu materia. Citește și lămurește cât mai multe lacune din cunoștințe. În final, vei vedea că la examen majoritatea grijilor tale au fost zadarnice și te vei descurca foarte bine.
     Examenele practice îi sperie pe mulți studenți și culmea, pe cei care au învățat cel mai mult. Motivul e același: se gândesc prea mult la lucrurile pe care nu le știu. Dar nu vă faceți griji, e nevoie de puțină concentrare și stăpânire de sine pe moment. Și cu cât știi mai bine materia, cu atât va fi mai simplu să oferi răspunsurile după ce ți se pune întrebarea. Eu eram mereu dornic să răspund rapid ca să scap de emoții, iar uneori nu eram atent la întrebare. Deci, atenție! Unii asistenți vor fi mai înțelegători și vor repeta întrebarea, dar nu vă bazați pe asta. Având în vedere că sunt mulți studenți într-o zi de examen practic, răbdarea lor s-ar putea să se epuizeze. S-ar putea să creadă că nu știți răspunsul și că încercați să le oferiți ceva pe lângă subiect și asta o să vă coste niște puncte în minus. Odată ce ați ascultat întrebarea, trageți aer în piept și așteptați o secundă, asigurați-vă că ați înțeles despre ce este vorba, apoi răspundeți. Iar dacă aveți colegi scandalagii în grupă, despre care știți că au o plăcere în a se contrazice cu asistentul chiar dacă nu au dreptate, atunci asigurați-vă că aceștia intră ultimii la examen, spre binele tuturor celor din grupă.
     Nu vă gândiți că examinatorul este pornit să vă pice. Exceptând cazurile de corupție despre care mai auzim la televizor și în presă, 99% din examinatori nu vor decât să le oferiți răspunsul corect și să vă dea o notă bună, nimeni nu vrea să se răzbune pe voi. Evident, sunt unii profesori care vor să-și construiască o reputație de duri, dând note cât mai mici. Sau alții care vor să departajeze o pilă dând note mici colegilor de grupă. Dar în cele mai multe cazuri examinatorii sunt oameni de treabă. Dacă se enervează ușor este din cauză că au multe activități de făcut în ziua respectivă (asta nu veți înțelege decât atunci când veți preda la rândul vostru). În plus, este frustrant să constați că oamenii nu au învățat materia ta. E ceva ce ține și de orgoliu. Fetelor, cum vă simțiți când constatați că prietenii voștri nu au fost atenți la ceva care pentru voi era important? Vă enervează, nu? Sau atunci când rugați o amică/un amic să vă ajute cu ceva, îi explicați ce are de făcut, dar când puneți planul în aplicare, constatați că habar nu are de ce i-ați spus. Nu-i așa că vă enervează? Cum se va simți un asistent, care ține la timpul și materia pe care o predă de ani la rând, când după un semestru de predat unii studenți nu știu nici noțiunile de bază și definițiile lor? Să fim serioși, sunt mulți studenți care în sesiune deschid cursurile pentru prima dată. Încercați să vă puneți în locul examinatorilor pentru o zi. Vă place să munciți degeaba? Evident că nu. Așadar, cu cât vă știți materia mai bine, cu atât veți fi chinuiți cu mai puține întrebări. Sunt și examinatori răutăcioși, alții vor să își facă un renume de duri, unii chiar sunt duri, alții sunt scârbiți, dar cei mai mulți vor ca totul să meargă bine: voi să știți materia, ei să vă noteze și apoi să își vadă mai departe de viețile lor. Gata, nu mai insist, fiindcă o să mi se reproșeze că le țin partea. Inițial, i-am detestat și eu, dar pe măsură ce te maturizezi și treci prin sistem, văzând situația din ambele tabere, înțelegi mai bine ce se întâmplă.
     Examenul scris aduce mai puține emoții, fiindcă timpul de gândire e mai mare și presiunea mai mică. Și apoi, examene scrise am tot dat de-a lungul timpului, încă din școala generală, așa că nu e o noutate. Nu am ce sfaturi să îți dau aici, ori știi, ori nu știi. Sunt de părere totuși că trebuie să rămâi la subiect, nu abera crezând că „dacă scriu mult o să îmi dea notă mare“. Un om deștept își dă seama când cel care scrie are habar sau nu de subiect. La fel ca în cazul examenelor orale, înainte de a scrie, asigurați-vă că ați înțeles întrebarea și schițați-vă niște puncte cheie prin care trebuie să treceți cu sinteza voastră. Le puteți stabili încă de când vă faceți notițele în timpul anului la diferitele cursuri. Vorbitorii în public au uneori pe pupitrul niște cartonașe pe care sunt scrise cuvinte cheie care unesc părțile unui discurs. Discurs care este evident repetat de multe ori înainte de a fi spus pe scenă. La fel și în cazul vostru, acele cuvinte cheie pot fi folosite pentru a vă asigura că parcurgeți structura subiectului de prezentat.
     Despre copiat, inspirat și suflat nu vă pot da sfaturi, pur și simplu fiindcă nu m-a tentat niciodată să devin un copiator profesionist. O singură dată am încercat să îmi fac niște copiuțe, nici nu mai știu la ce materie, însă când am văzut cât de mult timp și migală necesită, am lăsat-o baltă și m-am apucat să învăț – în fond aveam mai multă experiență în a toci decât în a copia. Îmi amintesc că în toamna primului an, la restanța de la anatomie (de pe semestrul I), un coleg care stătea la un scaun distanță de mine, mare maestru în arta îngrămădirii de noțiuni pe bilete de autobuz, a făcut o mișcare greșită în timp ce își căuta fițuicile și i-au căzut toate pe jos. Noroc că eram undeva spre ultimele rânduri și a avut timp să le strângă, nu de alta, dar probabil că ne-ar fi scos pe amândoi din examen.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe