Întrebarea bună este cât de pregătibilă ar fi, de fapt, România. Câtă capacitate de adaptare are în dinamică, în ce fel funcționează autoritatea nu doar teoretic, ci mai degrabă practic. Și, finalmente, cât de adâncă e fântâna de reziliență a românului la amenințare, prin cultură, comunitate și rezistență individuală și de grup.

            N-a fost să fie o urgență de sănătate publică și să nu existe unii care s-au grăbit să anunțe că „n-aveți grijă, avem ce trebuie”, iar ceilalți să observe, mai mult sau mai puțin cu substanță, că miezul franzelei e teribil de putred. Din această pricină, de fiecare dată, a urmat o gâlceavă cu tente monstruoase din care n-a priceput mai nimeni nimic, mai puțin că fiecare este „în plata lui”, și... Dumnezeu cu mila! Autoritățile sunt prea lăcrămoase, prea sensibile la critică, lumea e prea rea, prea malițioasă, prea distructivă. Și-uite așa se păstrează, zeci de ani la rând, un status-quo.

            Toate de mai sus, sper că a devenit evident, sunt dedicate epidemiei/ pandemiei de SARS-Cov2, anterior botezat SARS-nCov, perfidul coronavirus. Nu m-a impresionat morga pseudo-guvernanților (căci de ceva vreme sunt toți suspendați în piftia parlamentarismului). Nu m-a mișcat decât minimalist vehemența paternalistă a vocilor de autoritate, insistând polifonic că nu e rost să intre lumea în panică (de parcă menționând cuvântul ai să reasiguri pe cineva).

            Două lucruri m-au mișcat: saltul lugubru în ridicol al unui coleg de breaslă dispus să se inoculeze cu patogenul ca să demonstreze nu-știu-ce-minune-psihologică, repede preluat de mass-media (scandal, coane Fănică!). Respectiv, faptul că aproape zece mii de români de-ai noștri au acceptat izolarea/ autoizolarea și carantina în fața SARS-Cov2, în aceeași țară unde varii coaliții de părinți, familie, luptă pentru păstrarea unor dogme, în care imunizarea e Satana.

            Nu mă pronunț despre discrepanțe. Le observ, în schimb, sugestive pentru „pregătibilitatea” României la scală, momentan, modestă, chiar dacă într-o primă fază oamenii se vor supra-adapta. Să ne ferească de momentul când se vor răzvrăti, că pică toată șandramaua de control, dacă nu începe cineva să vorbească mai normal cu ei.