Practica medicală a trecut în ultimii 25 de ani prin reglementări legislative marcante. Definirea malpraxisului prin actele normative în vigoare a fost ca o invitaţie adresată pacienţilor pentru a solicita compensaţii și daune morale pentru prejudicii mai mult sau mai puţin adevărate. În contextul acestei ofensive, se impune ca absolut necesară reglementarea eficientă, aplicabilă și aplicată a statutului și a competenţelor pentru specialiști care să deţină calitatea de experţi. Rolul acestora este de a elabora expertize pe care și le asumă și care au scopul de a confirma sau infirma existenţa unui malpraxis. Avocaţii și magistraţii stăpânesc legislaţia, dar situaţia corectă trebuie descrisă argumentat de un specialist din domeniul medical al cauzei judecate. Este nevoie de ceea ce în limbaj juridic se numește expertiză tehnică judiciară.

Legislaţia generală a fiecărei ţări stabilește modalitatea de gestionare și soluţionare a litigiilor care au drept cauze fapte de ordin medical cu suspiciuni de malpraxis. În Statele Unite ale Americii cazurile sunt soluţionate în Justiţie, ceea ce face ca foarte mulţi medici, mai ales din specialităţile medicale cu practică invazivă chirurgicală, să aibă de-a lungul carierei lor unul sau mai multe procese. Cuantumul mediu al despăgubirilor stabilite de instanţe ajunge să depășească un milion de dolari. Și în Marea Britanie sunt plătite ca despăgubiri sume anuale de ordinul miliardelor de lire sterline.

Există mai multe entităţi care sunt abilitate să judece posibile cazuri de malpraxis, dar autoritatea supremă revine instanţelor judiciare. La nivelul asociaţiilor profesionale de drept public, respectiv la colegiile profesionale, există medici desemnaţi și autorizaţi să răspundă la solicitarea comisiilor de disciplină ale acestor structuri. Aceștia sunt activi și procedurile se derulează în condiţii bune.

La comisiile de monitorizare și competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis există experţi propuși de colegiile teritoriale ale medicilor stomatologi și respectiv ale medicilor, pentru rezolvarea cazurilor înregistrate la aceste comisii. Lista experţilor poate fi consultată, găsindu-se în anexa Ordinului ministrului Sănătăţii nr. 1344 din 2006 în forma consolidată, ultima modificare fiind publicată în 2021.

Nouă specialiști pentru un supradomeniu

Soluţionarea finală a cazurilor are loc însă în instanţele de judecată. Legislaţia actuală care reglementează situaţia privind expertiza tehnică judiciară și a specialiștilor experţi este constituită în principal din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, Ord. M.J. nr. 1322/C din 21 iunie 2000 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și procedura de desfășurare a examenelor de atribuire a calităţii de expert tehnic judiciar și de testare a specialiștilor și de Ord. M.J. nr. 199/C din 18 ianuarie 2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare. În anexa acestuia din urmă, la poziţia 43 este consemnat domeniul Farmacologie, medicină și stomatologie, iar la poziţia 92 este domeniul Stomatologie.

În lista de specialiști experţi pentru toate domeniile se găsesc peste 7.800 de persoane. Dintre aceștia, pentru domeniul Farmacologie, medicină, stomatologie există nouă specialiști, dar nu putem vorbi despre acoperirea de fapt a trei domenii de către aceeași persoană. Farmacologia, medicina și stomatologia diferă mult ca formare profesională și capacitate de expertizare. Cei nouă specialiști sunt din cinci judeţe plus municipiul București. Pentru domeniul Stomatologie avem doar trei specialiști, dintre care unul nu se găsește în registrul naţional al medicilor stomatologi de la Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMSR).

Din nefericire, numărul de plângeri venite din partea pacienţilor pentru acte medicale stomatologice este mare și o bună parte dintre acestea ajung să fie soluţionate în instanţele de judecată. Organele de anchetă se confruntă frecvent cu nevoia de expertizare tehnică a cazurilor aflate în cercetare.

Pentru aceste solicitări, experţii comisiilor de monitorizare și competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, precum și cei de la CMSR nu sunt autorizaţi să intervină. Ca urmare, apar dificultăţi și întârzieri importante în soluţionarea cazurilor.

E nevoie de reglementări

În contextul actual, se impune o reglementare unitară a statutului de specialist expert, pentru a putea acoperi în suficientă măsură nevoia de expertize competente pe mai multe paliere. Consultările cu CMSR pot asigura premisele rezolvării eficiente a acestei probleme, cu respectarea legislaţiei care reglementează procedura de selectare și de atribuire a calităţii de expert tehnic judiciar. Pentru domeniul Stomatologie, problema specialiștilor pentru expertize tehnice judiciare este foarte departe de a fi rezolvată.

În stomatologie există în prezent opt specialităţi medico-dentare, ceea ce impune selectarea de experţi pentru toate acestea. De exemplu, un specialist în ortodonţie nu poate face o expertiză de chirurgie orală și maxilo-facială sau un expert în endodonţie nu poate oferi o expertiză în parodontologie. Această realitate trebuie avută în vedere. Autorizarea de medici stomatologi specialiști pentru expertize tehnice judiciare de specialitate este nu doar o dorinţă, ea este o necesitate, care, odată rezolvată, va crește calitatea și celeritatea în obţinerea expertizelor calificate, atât de solicitate de organele care fac cercetări în cazurile cu acuzaţii de malpraxis în medicina dentară.