Rezultatele unui studiu de tip sondaj, efectuat pe un vast eșantion din SUA (peste 15.000 de respondenţi), au arătat că persoanele cu simptome depresive aveau un risc de aproape două ori și jumătate mai mare de a crede în informaţii false despre vaccinare, conform Jama Open Network. E primul studiu, din câte știu eu, care corelează starea de sănătate psihică cu vulnerabilitatea la știrile false din ultimii doi ani. Asta, deși rezultatele erau previzibile.

Deși ne gândim adesea la depresie ca la o tulburare „afectivă”, „negativă”, în care ești copleșit de emoţii rele, neajutorare, disperare și îţi pierzi interesul pentru cele mai importante lucruri sau persoane din viaţa ta, ea este și o tulburare de conţinut al gândirii. Percepţia asupra realităţii e profund deformată în depresie și într-un mod perfid, pentru că deformarea e plauzibilă. E de altfel foarte ușor, dintr-un punct de vedere existenţial, să te lași convins de ideile negre: la urma urmelor, nimeni nu poate inversa entropia, cu toţii vom muri, omul e un animal agresiv cu semenii lui, nimic nu are cu adevărat sens, nimic nu are cu adevărat vindecare…

Acestea sunt gânduri omenești inteligibile, nu idei delirante bizare. Și cu toate astea, sunt mai periculoase decât delirurile, pentru că pot fi trecute cu vederea, acceptate, îmbrăţișate. Și nu sunt cu nimic mai adevărate doar pentru că sunt plauzibile, sunt și ele doar un produs al disfuncţiei. Sunt, în cuvintele lui Andrew Solomon, „adevăruri mincinoase”.

Și, coincidenţă nefastă, suntem martorii unei pieţe explozive de înspăimântătoare minciuni plauzibile. Lucrurile sunt complicate de răspunsul naiv cu care unii ar vrea să facă faţă depresiei noastre colective: „gândirea pozitivă”, autosugestia, zâmbetul forţat; toate sunt la fel de inutile și nocive precum sfaturile pe care le dăm uneori celor deprimaţi de lângă noi, îndemnându-i „să se controleze”, să se bucure că alţii sunt mai rău, supărându-ne când nu reușesc.

E, așadar, o provocare a minţii sănătoase critice de a face diferenţa între realism și pesimismul depresiv, de a ne pregăti de perioade grele și de a nu sucomba fricii paralizante, de a înţelege că picătura de sens și lumină dintr-un ocean de absurd face ca viaţa să merite trăită.

Foto: pixabay.com