În lume, dinamica disciplinelor din ultimii
ani (inclusiv a celor considerate „tradiţionale“, cum sunt cele umaniste) a dus
la iniţierea de cercetări inter- şi multidisciplinare laborioase. Un astfel de
exemplu îl reprezintă şi noile discipline care au primit, generic, numele de
„Medical Humanities“, aflate la confluenţa medicinii şi biologiei cu ştiinţele
umaniste. Este vorba de un câmp comun al disciplinelor umaniste (literatură,
filosofie, etică, istorie, religie), al ştiinţelor sociale (antropologie,
studii culturale, psihologie, sociologie) şi al artelor (literatură, teatru,
film, arte vizuale), cu influenţa şi aplicaţiile lor în practica medicală.
Organismele de acreditare a revistelor ştiinţifice
internaţionale s-au adaptat şi au creat categorii aparte pentru acest tip de
publicaţii. Spre exemplu, în respectata bază de date Scopus, multidisciplinaritatea se află pe primul loc în formularul
de aplicaţie pentru acreditare. La Thomson
Reuters (ISI) a fost creată o categorie aparte pentru acest tip de publicaţii,
numită de ei „Humanities, Multidisciplinary“, iar European Science Foundation susţine cercetări mono- şi
multidisciplinare în cadrul disciplinei „Humanities“, căutând metodologii şi
practici cât mai bune pentru integrarea cercetărilor umaniste în activităţi ce
duc la o mai bună comprehensiune.
În tot acest timp, o revistă
multidisciplinară românească – Philobiblon, Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities
– a fost obligată ca, pentru acreditarea la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
(CNCS), să aplice la şapte discipline diferite, ca apoi să fie acreditată la
toate cele şapte (!), în categoria B. Redactorul şef al acestei publicaţii ştiinţifice,
dl conf. univ. Király V. István, de la Facultatea de Filosofie din cadrul
Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, totodată şi organizatorul Atelierului
de Filosofie şi Antropologie Medicală (în parteneriat cu UMF „Iuliu Haţieganu“
Cluj-Napoca), a publicat, săptămâna trecută, o scrisoare deschisă către Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în care protestează împotriva
modului în care se face acreditarea revistelor ştiinţifice din domeniile
umaniste în România.
„Mecanic şi abuziv, CNCS a preluat, pentru
clasificarea publicaţiilor periodice şi a editurilor, «categorisirile» şi
criteriile elaborate pentru alte scopuri. S-au creat astfel situaţii extrem de
complicate, impracticabile şi dăunătoare pentru multe reviste ştiinţifice din ţară,
unele cu tradiţii redutabile“, scrie conferenţiarul Király. Dsa le propune
celor de la CNCS completarea „domeniilor“ existente cu unul „Multidisciplinar“:
„Nu există niciun argument raţional pentru care această posibilitate – extrem
de pretenţioasă şi valoroasă – să nu fie luată în considerare şi să fie omisă
(…), descurajând şi discriminând astfel cercetările de acest gen!“.
Luând locul defunctului Consiliu Naţional
al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS), în urma
restructurării agenţiilor bugetare, „noul“ Consiliu a preluat şi metodele
discutabile utilizabile de antecesori, de a încerca să cuantifice aproape
„inginereşte“ revistele academice, unele dintre ele lipsite de relevanţă şi
indexate în baze de date internaţionale de-a dreptul obscure, în vreme ce
altele au un real potenţial de dezvoltare. Este necesar ca acreditarea publicaţiilor
academice să se facă după reguli ancorate în prezent, dar cu ochii deschişi
larg către viitor, şi nu către un trecut care nu a făcut cercetării ştiinţifice
din România decât deservicii.
