N-au lăsat alegerile mai spre primăvară, când ne mai slobozea din chingi „nenorocitul de COVID”, au intrat în gâlceavă cu Biserica, ba au tras obloane peste pieţe și au ţinut-o ca orbul de bâtă cu toxicitatea unora.

Oamenii le-au bătut obrazul și le-au stricat procentele. Nu știu cum or s-o scoată la căpătâi. Mă bate gândul că tot omul necăjit o să tragă scurta.

Ce să mai zic de fumătorul de trabuc, care ţipa nu demult că alţii nu iau seama la pandemie și la nevoile neamului și dezertează. Când s-a poticnit pe mâna proprie, a cotit-o spre uitare și a lăsat baltă și COVID, și vaccinare, și buget, pe vreme de Sahară în economie.

Alţii au dat în patima aurului. Au știut unde să umble și să zgândărească, adică la ce-i este mai drag românului să audă: unirea de pretutindeni, pedepsirea hoţomanilor, fericirea omului de rând și altele aidoma, și s-au poftit la masa întinsă și plină de bunătăţi ademenitoare. Unii, cu toată familia, și mai ales cu promisiunea că vor crește precum laptele pus la fiert.

Un slujbaș de seamă care învârtea (nu pe degeaba) fotoliile unei instituţii de frunte s-a prezentat, bucuros nevoie mare, la chemarea noului general vremelnic înscăunat, cu ciuca gata pregătită.

Ce să vezi, minune mare, când a ieșit de acolo, avea în mână certificatul de eliberare. Și nu oricum, ci la propria voinţă și semnătură.

Ba unu’, Bolovan parcă, nici n-a apucat să pună mâna ca lumea pe dârlogi, dar a prins cu putere biciul lui Dumnezeu și i-a gonit pe cei care se călcau pe picioare și se făceau că trebăluiesc spre binele naţiei. Și uite că a scăpat nepedepsit, ba e luat în seamă pentru o dregătorie și mai și.

Un pater familias, grijuliu faţă de cei pe care îi are în grijă, dar eu cred că mai mult faţă de sine, le-a chemat, chiar lunea, la mare sfat, pe ăle mai răsărite și cu glas puternic dintre cimotii, să vază cam pe unde scot cămeșuica naţională, șifonată de numa’.

Dar să vezi tărășenie, nu i-a pohtit la grămadă să-și dea cu presupusul, ci pe rând. Ciolac peste pupăză, cât pe ce să-l lase mai spre urmă pe cel mai forţos. Numai că i-a venit pe sub mască un damf de suspendare și a cotit orarul.

Măiculiţă-mamă, nu-mi doresc să mă aflu nici ca pasăre în zbor prin văzduhurile alea, într-atât de furtunoase și cu fulgere or să fie. Și fără pace. Ba să vezi și să nu crezi, că doar nu numai noi plecăm cu pluta, unul mai colţos de-ai noștri a slobozit pe gură vorba despre un negru.

Simplu. Doamne Sfinte, cum au mai explodat toţi ăi de ne făceau ţigani și ne-au bălăcărit cât pentru un deceniu de-aici înainte. Multe și deloc mărunte „Fapte Diverse” s-ar mai putea cerne prin sita vremii. Dar să le lăsăm și pe altădată.