Newsflash
OPINII

Fluturașul „grevist”

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - mai 4 2018
Fluturașul „grevist”
    Ani de-a rândul, corpul medical a fost amenințat că va „suferi” o creștere de salariu. În contrapartidă, același corp medical acuza, fără a găsi înțelegerea necesară, lipsa de motivație financiară, de suport logistic corespunzător din partea autorităților și sufocarea prin numărul crescând de pacienți. Toate acestea se întâmplau în condițiile în care spitalele de stat cu servicii complexe erau din ce în ce în ce mai puține, fiind contrabalansate doar de numărul crescând de biserici, calate însă pe un alt tip
de asistență.
    Promisiuni de creșteri salariale au fost multe în ultimii ani și au venit de la nenumărate guverne cu coloraturi politice diferite. Ar fi fost o corecție potrivită dacă s-ar fi produs la timp. Atunci când s-au mărit salariile corpului juridic, de exemplu, pentru că ar fi scutit multe din necazurile ulterior instalate. Ani la rând însă, corpul medical a suportat reacții critice din partea populației, de care autoritățile nu erau în necunoștință de cauză, unde responsabilitatea era doar a personalului medical, căruia i se imputau liste întregi de lipsuri, de la medicamente până la investigații performante. În acele perioade, grevele, fie ale medicilor, fie ale asistenților medicali, au fost punctiforme, declanșând discuții fără finalizări spectaculoase cu miniștrii sănătății de atunci.
    Iată că, în acest an, s-a finalizat o promisiune mai veche, cu salarii mărite pentru medici și asistenți medicali, prin care se speră să se oprească „drenajul” de creiere spre Occident. S-au făcut anunțurile de rigoare, iar luna aprilie a adus mult așteptatul fluturaș de salariu. Pentru medicul care nu lucra în mediu contagios, care nu avea niciun fel de spor, diferența a fost spectaculoasă, ajungându-se la o creștere, pentru un medic primar, în medie de la 1.500 de euro la aproape 2.500 de euro. Același scenariu a fost valabil și pentru asistentele medicale care nu aveau sporuri anterioare.
    O fi o creștere care ar corespunde anului 2020? O fi la nivelul salariului vestic sau al celui care lucrează în sistemul privat în România? Timpul va răspunde acestor întrebări. Concomitent însă au început grevele „spontane” și chiar refuzul de a accepta acest fluturaș, cu amenințări de procese pentru managerii de spitale și alte unități spitalicești. Cine au fost printre cei care s-au revoltat? Dintre medici, primii au reacționat anesteziștii, care s-au văzut cu sporurile diminuate. Apoi, în spitalele cu risc de îmbolnăvire profesională, au continuat biochimiștii, biologii, asistenții din ambulatorii, îngrijitoarele, infirmierele și personalul de întreținere. Toți s-au trezit cu salarii diminuate prin scăderea sporurilor de la 80–100% la 30%.
    Poate că medicii și asistentele medicale au fost mulțumiți, dar inegalitățile create, care au făcut ca o asistentă să aibă un salariu mai mare decât un biolog sau biochimist, au creat și alimentat nu doar aceste greve zilnice, dar au adus și primele animozități în servicii. S-a creat un climat de suspiciune, de invidie, de ură între păturile profesionale. De exemplu, îngrijitoarele și infirmierele, care în multe servicii stăteau peste program ca să depaneze numărul mare de solicitări, au început să lucreze strict la program și să se gândească să părăsească spitalele de boli contagioase, de pneumoftiziologie sau serviciile de prosectură. Au început să le reproșeze celor „îmbogățiți” peste noapte, anterior colegi de echipă de asistență, că sunt plătiți la program fix, ceea ce a făcut ca în aceste unități „de facto” să se creeze o stare de tensiune greu de imaginat pentru cineva care nu e familiarizat cu pulsul secțiilor respective. Până și pacienții au adăugat un reproș suplimentar la lunga listă de imprecații și imputări adresate personalului medical, spunând de repetate ori: „Acum ce mai vreți? V-au crescut salariile”.
    Scindarea a apărut în special în unitățile unde existența riscului profesional, dar și a sindromului de burnout este reală, fiind cuantificată de mulți ani corect doar de OMS. Animozitățile s-au „plantat” ca la ele acasă în servicii unde liniștea cerută de travaliul enorm depus era compensată de munca în echipă, unde laboratoarele, îngrijitoarele și infirmierele aveau un rol la fel de important, completând un puzzle bine pus la punct pentru rezolvarea cazurilor
respective.
    Lumea managerilor s-a scindat la rândul său. Unii manageri, de teama unor procese viitoare cu salariații, au așteptat o rezolvare de la Ministerul Sănătății sau de la alte autorități cu responsabilitate în domeniu. Răspunsul a fost dezarmant: „Acum se va vedea care este un manager bun, pentru că el va găsi soluții de compensare a pierderilor de salarii din resursele proprii ale unității pe care o gestionează”. S-a făcut și recomandarea de completare a deficitului la salariu prin acordarea de stimulente.
    Care este, de fapt, realitatea? Există o limită, un fond de medicamente și de salarii peste care nu se poate trece fără a se crea suferințe secundare bunului mers al actului medical. Atât managerii, cât și cei din serviciile RUNOS știu acest lucru. Pe de altă parte, fondurile acestor spitale vin din serviciile decontate de Casa de asigurări la prețuri uneori modice, prin creșteri ale normelor de internări de cronici, cazuri de acut sau internări de zi. În plus, nu prea văd cum ar putea aduce managerul fonduri suplimentare compensatorii din chiria pentru o mașină de cafea sau sandvișuri pe care o are în unitate.
    S-a uitat, de asemenea, că de ani buni personalul medical s-a subțiat din cauza blocării posturilor sau a acceptării completării doar a unui post pentru alte două eliberate. În multe unități care țin de autoritățile locale, managerii, sub oblăduirea acestor autorități mult mai darnice, în dorința de a avea liniște, s-au grăbit să dea 85% spor pentru tot personalul. În schimb, la instituțiile care aparțin de Ministerul Sănătății au început negocierile cu managerii, finalizate cu o recomandare de ierarhizare a sporurilor în funcție de orele petrecute în apropiere și în contact cu bolnavul de tuberculoză, de exemplu, sau cu altă boală contagioasă. Aceasta, ca și cum respectivul pacient își strigă diagnosticul de când intră pe poartă, iar portarul unității îl trimite să fie izolat rapid, unde să fie tratat doar de personalul motivat prin stimulente bănești.
    Din discuțiile cu managerii s-a mai născut o idee, ca medicul de la un spital din provincie să fie plătit altfel decât cel de la București. Aparent, motivarea pare să existe: una este la București, unde cazul vine de obicei în așteptarea soluției salvatoare, și alta este la spitalul de provincie, unde se rezolvă cazuri mai ușoare sau se dirijează bolnavul spre unități centrale multifuncționale. Se uită însă că s-a ajuns în această situație pentru că dotarea corespunzătoare a acestor unități a fost amânată sine die, că doctorii din această cauză au tropism pentru centrele moderne, bine utilate sau spre „străinătățuri”, unde presiunea sistemului nu este la nivelul celei de la noi.
    Și uite așa, fluturașul „buclucaș” a devenit generator de greve, de atmosferă tensionată în spitale, deconcertând o anumită categorie de personal și inducând deja disfuncționalități în asistarea pacientului. Ceea ce însă ar trebui să dea de gândit și se uită total este un alt element important: există o reacție a sindicatelor, multe la număr, care au răspuns pentru prima dată unitar la apelul de grevă. Autorul acestei unități de acțiune este același fluturaș.
    Este un semnal de alarmă important care impune decizii rapide și decisive pentru a stopa această criză, iar lucrurile nu ar trebui să se oprească aici. Trebuie asociate măsuri care să corecteze golurile de personal din rețea, dotările deficitare, exercițiile de muncă în echipă și relația încordată pacient – halat alb – autorități. Altfel, vom avea medici „stresați” cu burnout, pe care în România, spre deosebire de SUA de exemplu, nu prea are cine să-i trateze și nici nu văd cum actualii manageri de spital îi pot însănătoși.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe