Acest text este dedicat studenților și rezidenților care ajung
la momentul pregătirii unei prezentări științifice pentru simpozioane sau
congrese, naționale sau internaționale. Voi împărtăși experiența și lecțiile
învățate de-a lungul timpului în acest domeniu, pentru care am vărsat grame
întregi de adrenalină în circulația sistemică.
Mă consider a fi un exemplu nefericit când vine vorba de
vorbitul în public. Am tone de emoții, frici complet nejustificate, mintea îmi
paralizează și de multe ori când știu că urmează să vorbesc în public pierd
nopțile din cauza grijilor. Problema asta m-a bântuit mult timp. În majoritatea
cazurilor am dat bir cu fugiții, pasând sarcina altcuiva sau pur și simplu
refuzând oportunitatea. Îi spun oportunitate fiindcă un discurs reușit în
public îți aduce multe beneficii, plecând de la câștigarea unor fani, a unor
oameni care aderă la ideile, propunerile tale și mergând până la satisfacția
personală.
„Am făcut-o și pe asta, am reușit!“, ar putea spune fiecare din
noi după ce își învinge teama și este aplaudat de public. Când trebuie să
prezinți o lucrare la congrese, stresul poate fi copleșitor. În sală sunt
atâtea personalități din aria ta de specializare, încât te gândești că dacă ar
vrea, te-ar putea îngropa în orice moment cu vreo întrebare. Însă nu trebuie să
disperi. În 99% din cazuri, publicul vrea că tu să faci o prezentare frumoasă,
astfel încât timpul petrecut de ei urmărindu-te să nu fie irosit. O prezentare
făcută cu pasiune, în care îți pui sufletul și munca, va ajunge la sufletul
celor care te urmăresc, chiar dacă nu este neapărat un subiect de interes maxim
pentru ei.
Trebuie să realizezi că frica nu ajută la nimic. Să stai să te
gândești la toate lucrurile care pot merge prost, la toate scenariile în care
vei fi făcut de râs și pus în dificultate, nu ajută prea mult. Este mai
productiv să înlocuiești acest timp cu munca efectivă la prezentarea pe care o
ai de făcut. Munca are efectul miraculos de a disipa toate temerile, sau măcar
de a le reduce. Când te concentrezi la structurarea și închegarea prezentării,
ai mai puțin timp pentru a-ți face griji. Deci, apucă-te de treabă, începe de
oriunde, numai începe!
Trebuie să știi cât se poate de bine subiectul despre care
vorbești. Aceasta e o condiție sine qua non, altfel nu vei fi credibil.
Știu, este greu să vorbești despre un subiect medical în care majoritatea
medicilor din sală au de departe mai multă experiență decât toți anii de
facultate și rezidențiat puși la un loc, însă și ei sunt conștienți de acest
amănunt. Așa că luați-o ușor și documentați-vă cât puteți în timpul avut până
la prezentare. Nu fiți perfecționiști și nu încercați să citiți totul despre
patologia respectivă, ci numai ce este direct legat de subiectul vostru.
Atenție mare, nu folosiți formulări sau date despre care nu sunteți siguri că
sunt adevărate sau pe care nu le-ați verificat suficient. În aceeași măsură, nu
folosiți cuvinte a căror semnificație nu o cunoașteți.
Nu tergiversați începerea muncii pentru prezentare. Apucați-vă
de prezentare cât mai repede. Cu cât veți munci mai multe zile, cu atât veți
stăpâni mai bine subiectul despre care aveți de vorbit, și mai ales emoțiile,
căci ele sunt cele care vă vor consuma. Așa cum de fiecare dată când începe un
stagiu nou aveți nevoie de timp să vă acomodați cu terminologia, cu înțelegerea
clară și profundă a unor termeni medicali și semnificația lor, la fel se
întâmplă și în cazul unei prezentări. Aveți nevoie de puțin timp pentru a vă
intra în rol și a vă stăpâni un pic noțiunile.
Un alt lucru pe care trebuie să îl faceți este să exersați.
Singuri, în fața unei oglinzi sau în fața câtorva scaune goale pe care vă
puteți imagina că stau anumiți oameni, cu sau fără să vă înregistrați audio și
video. Cu cât mai mult, cu atât mai bine.
În privința prezentărilor în powerpoint, limitați-vă la una-două
idei pentru fiecare slide și nu umpleți tot spațiul cu text. Dacă scrieți prea
mult într-un slide, fie veți plictisi auditoriul, fie cei care vă urmăresc vor
citi înaintea voastră totul și nu vor mai fi atenți la ce spuneți voi. În plus,
să nu uitați că dacă citiți de pe slide-uri, totul se transformă într-un
concurs între voi și auditoriu.
Indiferent de trucurile pe care le utilizați, cheia succesului
vorbirii în public rămâne exercițiul. Sigur, ideal este să participați la un
curs de vorbit în public și să aveți un trainer, dar de cele mai multe
ori, astfel de cursuri sunt foarte scumpe și pe lângă ideile pe care le puteți
regăsi în cărți, munca o veți face tot voi.
Vă recomand două cărți foarte utile, cu multe sfaturi de
bun-simț care pot fi aplicate cu ușurință în viața reală. Prima este „Cum să
vorbim în public“, de Dale Carnegie. Printre multe sfaturi utile, ceea ce te
învață această carte este importanța de a fi tu însuți atunci când vorbești
despre ceva. Oamenii simt când încerci să fii altcineva, iar dacă nu ești un
actor înnăscut, nu o să îți iasă figura și nu vei fi credibil. Așa că fii
natural și vei fi surprins câți oameni te plac așa cum ești.
A doua carte este „Confesiunile unui vorbitor public“, de Scott
Berkun, care conține o mulțime de sfaturi utile, este scrisă pe un ton extrem
de sincer și este o lectură foarte plăcută. De aici am învățat multe trucuri
utile pentru pregătirea unui discurs, dar și că cel mai important lucru este să
exersezi, fiindcă absolut nimic nu poate înlocui munca.
În concluzie, nu pot să spun decât că lucrurile bune se află
mereu de cealaltă parte a fricii. Până să ajung să public cartea mea, nu eram
deloc interesat să vorbesc la tv, radio sau în public. Și acum am emoții de
fiecare dată, însă continuu să exersez și frica scade în proporții. Ai
încredere în tine!