Participând recent la o întâlnire a preşedinţilor societăţilor francofone de pneumologie, am avut ocazia de a asculta „durerile“ în domeniul acestei specialităţi, de la un grup foarte mozaicat de regiuni, începând cu Canada, apoi Africa subsahariană, zona maghrebiană, până la cele câteva care au mai rămas în spaţiul european (Belgia, Elveţia, România). Concomitent, mi-am adus aminte ceea ce spunea preşedintele Colegiului Medicilor din România, care arăta că aproape 9.000 de medici au părăsit ţara şi că, deja, apare o diferenţă între generaţiile care termină facultăţile de medicină şi cei care emigrează. (...)"> Fuga de creiere – cui îi pasă? - Viața Medicală
Newsflash
OPINII

Fuga de creiere – cui îi pasă?

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - iul. 15 2011
Fuga de creiere – cui îi pasă?

    Participând recent la o întâlnire a preşedinţilor societăţilor francofone de pneumologie, am avut ocazia de a asculta „durerile“ în domeniul acestei specialităţi, de la un grup foarte mozaicat de regiuni, începând cu Canada, apoi Africa subsahariană, zona maghrebiană, până la cele câteva care au mai rămas în spaţiul european (Belgia, Elveţia, România). Concomitent, mi-am adus aminte ceea ce spunea preşedintele Colegiului Medicilor din România, care arăta că aproape 9.000 de medici au părăsit ţara şi că, deja, apare o diferenţă între generaţiile care termină facultăţile de medicină şi cei care emigrează. (...)

    Participând recent la o întâlnire a preşedinţilor societăţilor francofone de pneumologie, am avut ocazia de a asculta „durerile“ în domeniul acestei specialităţi, de la un grup foarte mozaicat de regiuni, începând cu Canada, apoi Africa subsahariană, zona maghrebiană, până la cele câteva care au mai rămas în spaţiul european (Belgia, Elveţia, România). Concomitent, mi-am adus aminte ceea ce spunea preşedintele Colegiului Medicilor din România, care arăta că aproape 9.000 de medici au părăsit ţara şi că, deja, apare o diferenţă între generaţiile care termină facultăţile de medicină şi cei care emigrează.
    Aşa cum era de aşteptat, situaţia României nu era cu nimic diferită, privită doar din acest punct de vedere, de cea a unor ţări precum Tunisia. La fel ca şi acolo, medicii pneumologi pleacă să lucreze şi nu se mai întorc, unii merg doar ca să facă gărzi la sfârşitul săptămânii şi se întorc ulterior în ţară. Mai grav însă, este că rezidentul vânează la ora actuală târgul de „joburi“ mai mult decât cursurile din rezidenţiat şi, ulterior, pretextul formativ este prelungit de o încercare de a găsi un post în ţara-mamă a francofoniei. Dacă ne gândim că, anul acesta, bacalaureatul a deconspirat şi altă problemă, cea a golurilor de pregătire, încep să realizez că specialitatea seamănă cu un şvaiţer, care are mai multe găuri decât conţinut. Ne mai miră atunci calitatea rezidenţilor? Dorinţa lor, în scădere vizibilă, de a se implica în publicarea de articole ştiinţifice ori de a prezenta cazuri clinice poate avea o explicaţie? Sigur că există o explicaţie în zona salariilor atractive şi care fac diferenţa, dar dacă se pune astfel problema, probabil că, pe viitor, se va găsi şi în România, ca şi în Africa subsahariană, un pneumolog dedicat, capabil să citească corect o radiografie pulmonară. Importul de medici din spaţiul moldovean, pakistanez, indian, african nu cred că este o soluţie, nici măcar de etapă, având în vedere diferenţele majore de pregătire. Nu suntem suficient de bogaţi să importăm creiere, dar nici suficient de săraci ca să aducem pe oricine, fără a fi extrem de selectivi.
    Poate că nu ar fi rău să ne gândim de ce se întâmplă acest fenomen. Aici apare primul conflict potenţial, între dreptul „individual“ de a învăţa şi cel de a deveni membru al „castei“ pneumologilor. Dacă ne gândim la diferenţele de salarii, atât de mult invocate, realizăm că, deşi ele par de nedepăşit, un medic pneumolog nu pleacă doar din această cauză – racilele sunt mult mai profunde. O simplă privire arată că există în continuare o diferenţă de dotare, bază tehnică, uneori insurmontabilă în anumite zone ale ţării. Când spun acest lucru mă gândesc la accesul la bronhologie, imagistică, laboratoare performante etc. A doua problemă, care nu cred că este lipsită de importanţă, este cea a modului în care această tânără generaţie este formată în România. În multe facultăţi se predau în continuare cursuri doar de ftiziologie şi nu de pneumologie, de către cei care ar trebui să facă firesc acest lucru, pentru că au expertiză în domeniu. Şi acest lucru se întâmplă în condiţiile în care pneumologia, privită ca activitate actualizată în această materie, înseamnă, de fapt, imagistică performantă, bronhoscopie intervenţională, ecografie etc. Cum poate atunci un tânăr rezident să mai creadă în sistemul românesc formativ învechit şi să nu se gândească că modernul înseamnă Franţa sau Anglia sau „aiurea“, orice altă ţară vestică? Mai rămâne o altă problemă, la fel de provocatoare. Cei care gândesc coerenţa politicilor sanitare ar trebui să înlocuiască rapid veşnicele discuţii: pneumologie sau ftiziologie, secţii de ftiziologie cu spor de periclitate sau de pneumologie dar fără spor, medici de dispensar TBC sau de spital de pneumoftiziologie, programe cu finanţare diferită de la Ministerul Sănătăţii sau de la casele de asigurări de sănătate, cu alte măsuri, care sunt sigur că vor menţine medicii în ţară, începând cu recunoaşterea diplomelor din străinătate şi cu plata suplimentară a celor care se repatriază, după ce s-au format în şcoli de renume, până la încurajarea unei curricule comune a specialităţii unice de pneumologie. Altfel, ceea ce se vede deja, numărul mare al greşelilor de interpretare a maladiilor pneumologice, a unei simple radiografii, asasinarea specialiştilor – puţini la număr – cu reputaţie în domeniu, de către bolnavi sau confraţi disperaţi de neputinţa sistemului, s-ar putea transforma într-un coşmar pe viitor. La fel cum în Africa subsahariană un pneumolog revine la 2.000.000 de locuitori, s-ar putea ca media de români care revine unui specialist să ajungă cu mult sub media din alte ţări ale Uniunii Europene.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe