În
țara tuturor paradoxurilor, Comisia de sănătate din Senatul
României se dă peste cap să îmbolnăvească o lege sănătoasă.
Medicii din această comisie au votat – doar strânși cu ușa –
împotriva unor amendamente care ar îmblânzi până la anulare
legislația împotriva fumatului în spațiile publice închise, nu
înainte de a se asigura că tot ei au strecurat aceleași
amendamente într-un alt proiect legislativ, proaspăt ajuns la
Camera Deputaților. În țara tuturor paradoxurilor, o mână de
medici-parlamentari apără până la absurd dreptul fumătorului la
viciul său, sacrificând dreptul tuturor la sănătate.
Marți
am fost la un pas de anularea unei legi salvatoare de vieți. „Legea
fumatului poate fi respectată? Eu zic că nu. E o lege nedemocratică
pentru că sunt în România cinci milioane de fumători“,
argumenta șubred, cu ceva timp în urmă, Florian Popa, senator PSD
și fost rector al UMF „Carol Davila“ București. Lăsând la o
parte matematica și faptul că nici măcar tirania majorității nu
îi sprijină teza, i-aș aminti politicianului-medic că nu există
dreptul constituțional de a fuma, în schimb avem un drept universal
uman, la propria sănătate, agresat în fiecare secundă de
expunerea pasivă la fumul de țigară. Dreptul acela pe care a jurat
să îl apere la final de facultate. Între timp însă, și el, și
restul comisiei de sănătate a Senatului au cedat presiunii publice,
presiunii exercitate de intervenția comisarului european pe sănătate
sau a liderilor universităților de medicină. Senatorii au respins
amendamentele care ar fi făcut legea „mai democratică“.
Pericolul
însă nu a trecut. Pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a ajuns
proiectul de lege privind stabilirea condițiilor pentru fabricarea,
prezentarea și vânzarea produselor din tutun. Ar fi trebuit să
traducă, banal, o directivă europeană în domeniu, dar a trecut
mai întâi prin Senat, acolo unde comisia de sănătate publică din
care fac parte nu mai puțin de șapte medici și-a adus
„contribuția“, amendând legea 15/2016. Au propus printre altele
ca fumatul „să fie permis în spații separate, complet izolate și
inscripționate special, precum și pe terase exterioare amenajate în
acest scop“. Cu alte cuvinte, un amendament pe care Florian Popa,
Marin Burlea și colegii lor de comisie l-au respins astăzi în
celălalt proiect de lege.
Când
scriu rândurile astea, au trecut fix 333 de zile de la Colectiv. Fie
că o mai recunoaștem sau nu, fie că am uitat sau nu cât de scump
am plătit lecția aceea, prietenii mei, prietenii lor, copii ca ai
mamei și copii ca ai voștri au murit la Colectiv, fiindcă niște
oameni, și încă unii mai puțin conștienți de ceea ce făceau
decât medicii din Senat, au decis să sfideze regulile. Nu erau
convenabile. Nu erau profitabile. Dacă nu am fost la Colectiv acum
333 de zile, o datorez hazardului. Fusesem altcândva, la un concert
la fel de înghesuit. Același hazard care face ca un fumător înrăit
să fie sănătos tun după patruzeci de ani de fumat, devenind
subiect de anecdotă numai bună de spus pentru apărat dreptul
fiecăruia de a fi ignorant față de propria sănătate. Dar faptul
că eu nu am pățit încă nimic nu face cu nimic mai puțin
valoroase regulile care asigură o evacuare sigură și rapidă în
caz de incendiu.
Statul,
prin sistemele, aparatele, țesuturile și organele sale, are
obligația să pună siguranța și sănătatea cetățenilor săi
mai presus de interesele de business ale oricărei organizații: fie
că e o companie multinațională producătoare de tutun sau un club
underground din București. Statul are obligația să protejeze viața
cetățenilor săi, iar cele mai eficiente reguli prin care poate să
facă asta nu sunt amuzante, dar nici negociabile. Nu vor elimina
niciodată complet hazardul din ecuație, dar, aplicate cu simțul
răspunderii și cu respect pentru om – întâi de toate, aplicate
– pot să îl facă pe cât de mic și steril cu putință. Dacă
ar fi fost aplicate, acum un an, dacă mecanismele de control ar fi
fost puse în mișcare, ar fi fost mai puține concerte, mai puține
cluburi deschise, dar și mai puține ocazii de a juca destinele
oamenilor la ruleta rusească. E ușor să spui despre Colectiv că a
fost o tragedie, dar, aproape un an, ar fi naiv să nu recunoaștem
că a fost mai mult de-atât, o crudă oglindă a unui sistem de
sisteme corupte, legate cu firul roșu (și ros): „Regulile sunt
făcute să fie încălcate“/„merge și așa“.
Chiar
în ziua în care a intrat în vigoare noua legislație privind
fumatul în spațiile publice, eram pe teren, într-un spital din
București, făceam un interviu. Într-un cabinet de nici doi pe doi,
profesorul a stins pe rând trei mucuri de țigară într-o scrumieră
deja obosită, pe care a scos-o pe jumătate plină dintr-un sertar.
Conversația n-a durat decât jumătate de ceas și a început după
ce profesorul și-a luat rămas bun de la un pacient, lăudându-l
fiindcă renunțase la fumat și încurajându-l să o țină tot
așa. Doar asta m-a făcut să rețin gestul. Mai văzusem medici
fumând în spitale. Și am mai văzut și după. Mult mai puțini, e
drept. Nicio lege nu o să ne facă mai puțin dependenți peste
noapte. Pentru asta e nevoie de politici publice și angajament
politic, de resurse angrenate în combaterea adicției ca fenomen, de
o perspectivă rotundă asupra problemei de fond, să lucreze
împreună pneumologi, cardiologi, psihiatri, psihologi, experți în
sănătate publică, experți în comunicare, educatori de toate
felurile. Însă o lege care restrânge spațiile în care e permis
să fumezi este și primul pas logic către generații cu mai puțini
dependenți. Legea actuală limitează nu doar cantitatea de fum
respirată de nefumători, de copii sau gravide, ci, indirect, și
nivelul de expunere și acceptare a viciului. Mai puțini doctori
surprinși de pacienți fumând, mai puțin profesori văzuți de
elevi aprinzându-și țigara la intrarea în cancelarie, mai puțini
adulți suflând rotocoale de fum în nasul copiilor altora. Toate
astea înseamnă mai puțini viitori fumători recrutați din rândul
copiilor nefumători de azi. Înseamnă mai mulți copii care vor
ajunge să fie bătrâni. Nu e o presupunere. Țări care ne-au
luat-o înainte (cum altfel?) cu interzicerea fumatului în locurile
publice au făcut și calculele.
Sunt
o mie de argumente pentru menținerea legii care a intrat în vigoare
în luna martie, medicii le cunosc deja pe cele mai importante.
Știința nu lasă loc de dubiu în privința fumatului pasiv.
Susținătorii inițiativei legislative au detaliat, la momentul
potrivit, și în „Viața medicală“ și am convingerea că
argumentele științifice le sunt bine cunoscute și medicilor din
comisiile parlamentare de sănătate. Este motivul pentru care
schimbă subiectul și vorbesc despre caracterul „nedemocratic“
și „discriminatoriu“ al legislației. Un sondaj IRES arată că
75% din români susțin forma actuală a legii, iar printre ei se
află mulți fumători. Fără doar și poate, unul dintre ei este
profesorul care, în martie, dădea gata trei țigări după ce își
încurajase pacientul sevrat. Pentru că știa mai bine.